Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARTA
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 252 pentru ARTA.
REGISTRÁȚIE s . f . Arta de a folosi posibilitățile timbrale ale orgii sau ale clavecinului , indicată în compozițiile
REGIZORÁT s . n . Faptul de a regiza ; arta regizorului ;
REIONÍSM s . n . Mișcare în artele plastice din Rusia , la începutul sec . XX care își propunea să sugereze în pictură a patra dimensiune , să dea impresia că opera ar fi atemporală și
... afirmațiile cuiva ; ripostă . 2. Porțiune din rolul unui actor , constituind un răspuns la cele spuse de partener . 3. Copie a unei opere de artă executată de autorul operei originale sau sub supravegherea lui directă . 4. ( Fiz . ) Mulaj al suprafeței unui corp , realizat sub forma unei pelicule care pe o ...
... REPRODÚCERE , reproduceri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) reproduce și rezultatul ei . 2. ( Concr . ) Copie după o lucrare de artă originală ( desen , pictură , sculptură etc . ) 3. ( Psih . ) Proces al memoriei prin care se evocă , se reactualizează mintal imagini , idei , cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare ...
RESTAURÁȚIE , restaurații , s . f . 1. Restaurare ; spec . perioadă din istoria unor state , caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate în urma unor revoluții , lovituri de stat etc . 2. Stil din arta franceză , caracterizat prin linii ușor curbate , forme rotunjite , ornamente pline de grație . [ Pr . : - sta -
... RESTAURATÓR , - OÁRE , restauratori , - oare , s . m . și f . 1. Persoană care reface , repară opere de artă
ROCAILLE adj . n . Stil rocaille ( În sintagma ) = gen de ornamentație apărut în arta franceză din timpul domniei lui Ludovic al XV - lea , caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale ( grote , stânci , roci ) . [ Pr . : rocái ] - Cuv .
ROCOCÓ adj . invar . 1. ( În arhitectură și în arta decorativă ; în sintagma ) Stil rococo ( și substantivat , n . ) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec . XVIII , provenind din Franța , caracterizat printr - o bogăție excesivă de linii , de curbe , de ghirlande împletite asimetric , încrustate cu cochilii etc . 2. Fig .
... ROSTRÁL , - Ă , rostrali , - e , adj . ( Despre elemente de arhitectură sau despre obiecte de artă
ROZÉTĂ , rozete , s . f . 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată , cu frunze lunguiețe , cu flori galbene - aurii , plăcut mirositoare ; rezedă ( Reseda odorata ) . 2. Nasture de alamă pe care îl purtau , în trecut , la tunică și la cizme , ostașii din trupele de cavalerie de roșiori . 3. Motiv decorativ circular , având forma unui trandafir , care apare frecvent în arta populară românească . 4. ( Arhit . ) Fereastră circulară de mari dimensiuni , decorată cu vitralii și folosită mult la ornamentarea fațadelor catedralelor gotice ; rozasă . 5. ( Tehn . ) Armătură sau guler original al unei tije , care servește ca element de legătură , de suspensie sau de protecție . 6. Disc , în general de formă rotundă , care se aplică pe fața diferitelor elemente de construcție , pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente . 7. Cusătura în formă de triunghi , executată manual cu fire de mătase , la deschizătura buzunarelor , servind ca întăritură sau pentru