Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VORBITOR
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 39 pentru VORBITOR.
DÍNCOLO adv . 1. În partea cealaltă , în partea opusă vorbitorului . Loc . adj . De dincolo = care se află în cealaltă parte ; care se află peste hotare . 2. ( În corelație cu " ici " , " colo " , " aici " etc . ) În altă parte . Aici înflorește o floare , dincolo un
... FRANCOFÓN , - Ă , francofoni , - e , adj . , s . m . și f . ( Vorbitor
GHILIMÉLE s . f . pl . Semn de punctuație în formă de două mici unghiuri sau de două mici virgule dispuse paralel , care închid între ele citate , o vorbire directă , titluri de opere ori nume de instituții , cuvinte cărora li se dă un sens ( stilistic ) special sau asupra cărora vorbitorul vrea să insiste , traducerea ori sensul unui cuvânt ; semnele citării . [ Var . : ghileméle , ( rar ) ghiliméte s . f .
HIPERBÁTĂ , hiperbate , s . f . 1. Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor , inversiune a topicii normale . 2. Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui
HIPERCORECTITÚDINE , hipercorectitudini , s . f . ( Lingv . ) Greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte , datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare . - Hiper - +
HIPERURBANÍSM , hiperurbanisme , s . n . Fenomen care constă în crearea unor variante fonetice , forme gramaticale , accentuări sau grafii necorecte , datorită intenției vorbitorului de a evita o exprimare sau o grafie presupusă neliterară ; formă care rezultă din acest
... sintagma ) Articol hotărât = articol a cărui funcțiune principală este să arate că obiectul denumit de substantivul pe care îl determină este cunoscut de vorbitor
... IDIOLÉCT , idiolecte , s . n . ( Lingv . ) Ansamblu al particularităților verbale ale unui vorbitor
... Care indică , care îndrumă . 2. Adj . ( Gram . ; în sintagma ) Mod indicativ ( și substantivat , n . ) = mod personal care exprimă , de obicei , o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală . 3. S . n . Tot ceea ce servește pentru a indica ceva . 4. S . n . Denumire convențională atribuită unităților militare , comandanților și ...
KOINÉ s . f . ( Lingv . ) Variantă lingvistică ce servește comunicării între vorbitori de dialecte sau graiuri diferite ; limbă comună (
... LOCUTÓR , locutori , s . m . ( Lingv . ) Vorbitor