Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRELUNGIT

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 76 pentru PRELUNGIT.

CVINTĂ

CVÍNTĂ , cvinte , s . f . 1. ( Muz . ) Intervalul dintre cinci note consecutive . 2. ( La scrimă ) A cincea dintre cele opt poziții principale de apărare . 3. Formație de cinci cărți consecutive , de aceeași culoare , la jocul de cărți . 4. ( În forma chintă ) Acces prelungit de tuse violentă . [ Var . : chíntă s .

 

DEVITRIFICARE

DEVITRIFICÁRE s . f . Pierdere a transparenței unui obiect de sticlă din cauza acțiunii prelungite a căldurii în timpul procesului de fabricație . - După fr .

 

E

E ^2 interj . Exclamație care exprimă diferite stări sufletești : a ) reproș , enervare ; b ) plictiseală , indiferență ; c ) ( repetat sau prelungit ) mirare , satisfacție , surpriză , admirație . - Onomatopee . E ^1 s . m . invar . A șaptea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( vocală prepalatală mijlocie nerotunjită (

 

EXCLAMA

EXCLAMÁ , exclám , vb . I . Tranz . A rosti ceva cu ton ridicat ( și prelungit ) , ca urmare a unei stări afective puternice ; a

 

EXCLAMAȚIE

EXCLAMÁȚIE , exclamații , s . f . Cuvânt , propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat ( și prelungit ) , pentru a exprima o stare afectivă puternică ; strigăt ,

 

FOAMETE

FOÁMETE s . f . Lipsă mare , generală și prelungită de

 

HIPERSOMNIE

HIPERSOMNÍE , hipersomnii , s . f . ( Med . ) Tendință de somn prelungit ;

 

I

I ^2 interj . ( Adesea prelungit sau repetat ) Exclamație care exprimă surprindere , mulțumire , admirație , dezaprobare etc . - Onomatopee . I ^1 s . m . invar . A unsprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( cea mai închisă ( 8 ) vocală , nerotunjită ( 2 ) , din seria anterioară (

 

IHA

ÍHA interj . ( Adesea cu finala prelungită ) Strigăt de mirare sau de bucurie . -

 

ISON

ISÓN , isoane , ( rar ) s . n . Sunet prelungit , folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau

 

MOȚ

MOȚ ^2 , MOÁȚĂ , moți , moațe , s . m . și f . Român din Munții Apuseni ; moțogan . MOȚ ^1 , moțuri , s . n . 1. Șuviță de păr ( mai lung și mai des ) din frunte sau din creștetul capului ( la oameni și la animale ) . 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări . 3. Panaș , ciucure confecționat din diferite materiale , care se atârnă la fes , scufie , căciuliță etc . 4. Pielea roșie - albăstruie de pe capul curcanului , care atârnă în jos ; creastă . 5. Nume dat unor inflorescențe . 6. ( Reg . ) Plantă acvatică cu flori verzui , unite în spic , care ies la suprafața apei ( Potamogeton perfoliatus ) . 7. Partea superioară , ascuțită , prelungită sau bulbucată , a unor lucruri ; vârf . [ Pl . și : moațe . ] - Et .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>