Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POSTERIOR
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 63 pentru POSTERIOR.
LĂCÚSTĂ , lăcuste , s . f . Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor , dăunătoare agriculturii , care se caracterizează prin lungimea antenelor și prin picioarele posterioare foarte lungi , adaptate pentru sărit ; insectă care aparține uneia dintre aceste specii . [ Var . : locústă s .
LILIÁC^2 , lilieci , s . m . Animal mamifer insectivor , asemănător cu șoarecele , cu aripi adaptate la zbor , formate dintr - o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada , și care trăiește prin locuri întunecoase , de unde iese numai noaptea ( Plecotus auritus și Nyctalus noctula ) . [ Pr . : - li - ac ] LILIÁC^1 , lilieci , s . m . Arbust înalt cu frunze ovale , cu flori plăcut mirositoare , albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru - violet , crescute în formă de buchete , cultivat ca plantă ornamentală ; iorgovan , mălin ( Syringa
MĂSEÁ , măsele , s . f . 1. Fiecare dintre dinții mari ( terminați cu o suprafață plată ) fixați în partea posterioară a maxilarelor , după canini , la om și la unele animale , servind la zdrobirea și la măcinarea alimentelor ; molar ^1 . 2. Compus : ( Bot . ) măseaua - ciutei = mică plantă erbacee din familia liliaceelor , cu flori roșii , cu frunze pătate roșu - brun ( Erythronium dens canis ) . 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte asemănătoare , ca formă sau ca funcție , cu măseaua ( 1 ) ( la roata morii , la grindeiul de la piuă , la grapă , leucă , tălpile saniei , bocanci
... METATORÁCE , metatorace , s . n . Segmentul posterior
... MEZENTÉR , mezentere , s . n . Foiță a peritoneului care învelește și leagă intestinul de peretele posterior
MODÉRN , - Ă , moderni , - e , adj . Care aparține timpurilor apropiate de vorbitor ; recent , actual ; care este în pas cu progresul actual ; care aparține unei epoci posterioare
O ^5 adj . nehot . V. un ^2 . O ^4 num . card . V. unu . O ^3 art . nehot . V. un . O ^2 interj . 1. Exclamație ( emfatică ) folosită în invocații și în apostrofe . 2. Exclamație care exprimă diverse stări emotive : mirare , admirație , mulțumire , dorință , mâhnire etc . 3. Exclamație care precedă și întărește o afirmație , o constatare . - Onomatopee . O ^1 s . m . invar . A optsprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( vocală cu deschidere ( 4 ) mijlocie , rotunjită ( 2 ) , din seria
OCCIPÚT , occiputuri , s . n . Proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului , care este legată de vertebrele
... OCITOCÍNĂ , ocitocine , s . f . Substanță cu acțiune stimulentă asupra contracției musculaturii uterine , secretată ca hormon de lobul hipofizar posterior
OMOPLÁT , omoplați , s . m . Os pereche triunghiular , lat și subțire , care formează partea posterioară a articulației umărului ; spată ,
OMUȘÓR , omușori , ( 1 ) s . m . , omușoare , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Omuleț ( 1 ) . 2. S . n . Apendice cărnos , mobil și contractil , situat în cavitatea bucală , în partea posterioară a palatului moale ; luetă ,