Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PARALE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 71 pentru PARALE.
DIAGONÁL , - Ă , diagonali , - e , s . f . , adj . I. S . f . 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri ( sau vârfuri ) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite . 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr - o stație , pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta . 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele . II. Adj . Care unește vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite ; care este în formă de diagonală ; curmeziș ; cruciș . [ Pr . : - di -
DIRÉCȚIE , direcții , s . f . I. 1. Orientare în spațiu a unei ființe , a unui obiect , a unei acțiuni , a unui fenomen , a unei mișcări ; sens în care se desfășoară ceva . 2. ( Mat . ) Proprietate comună a tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată . II. 1. Acțiunea de a conduce , de a dirija ( o instituție , o întreprindere etc , ) ; conducere . 2. Post , funcție de director ^2 ; p . ext . durata acestei funcții . 3. Organ de conducere a unei întreprinderi , instituții , organizații etc . 4. Biroul directorului ^2 . III. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul ( automobil , tractor
DÚNĂ , dune , s . f . Formă de relief cu aspectul unor coame paralele , apărute sub acțiunea vântului în regiunile
ECHÉR , echere , s . n . 1. Instrument în formă de triunghi - dreptunghic , întrebuințat în desenul tehnic și în operațiile de trasare pentru desenarea și verificarea dreptelor paralele , a dreptelor perpendiculare cu o direcție dată ; colțar . 2. Instrument topografic cu ajutorul căruia se orientează fixarea pe teren a aliniamentelor
FISIBILITÁTE s . f . Proprietate a lemnului de a crăpa sau a se despica de - a lungul unei suprafețe paralele cu fibrele , la lovirea în această direcție cu ajutorul unei
FOCÁR , focare , s . n . 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic ( lentilă , oglindă , etc . ) pe care au căzut raze paralele . 2. ( Geom . ) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă , o diferență sau un produs constant . 3. Parte a cuptoarelor , a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului . 4. ( Geol . ; în sintagmele ) Focar magmatic = bazin magmatic . Focar seismic = hipocentru . 5. Fig . Izvor , sediu principal , punct de concentrare și de răspândire ( a unor acțiuni , idei , sentimente etc . ) . 6. ( Med . ; în sintagma ) Focar de infecție = centru al unui proces inflamator , loc în care se colectează puroiul ; loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecții ; p . ext . loc murdar , neîngrijit . 7. ( Înv . și pop . ) Fochist . - Foc ^1 + suf . - ar ( după fr .
FOLIÁȚIE , foliații , s . f . 1. Mod de așezare a frunzelor în mugure . 2. Proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele . [ Pr . : - li - a - . - Var . : foliațiúne s .
GABARDÍNĂ s . f . Stofă fină de lână cu legătura diagonală , care prezintă dungi paralele înclinate pe ambele
GOFRÁ , gofrez , vb . I . Tranz . A imprima rânduri de cute paralele ( și ondulate ) pe o țesătură , pe o tablă , pe o hârtie
GOFRÁJ , gofraje , s . n . Serie de cute paralele ( și ondulate ) aplicate pe o țesătură , pe o tablă , pe o hârtie
GOFRÁT^2 , - Ă , gofrați , - te , adj . ( Despre o țesătură , o tablă , o hârtie ) Pe care s - au imprimat cute paralele ( și ondulate ) ori desene în relief . - V. gofra . GOFRÁT^1 , gofraturi , s . n . Faptul de a gofra . - V.