Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LINIE DREAPTA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 34 pentru LINIE DREAPTA.
RECTILÍNIU , - IE , rectilinii , adj . ( Mat . ; despre o mișcare ) Care este în linie
REGÍNĂ , regine , s . f . 1. Femeie care deține prerogativele unui rege , fiind suverana unui regat . 2. Soție de rege . 3. Fig . Ceea ce deține o poziție privilegiată , importantă , dominantă , într - un anumit domeniu . 4. Compus : regina - nopții = nume dat unor plante de grădină cu flori albe , roșietice sau violete care se deschid la căderea nopții și răspândesc un miros plăcut ( Nicotiana ) . 5. ( Entom . ) Albină femelă fecundă , care depune ouă : matcă . 6. Piesa cea mai importantă la jocul de șah , după rege , care poate fi mutată în orice direcție , atât în linie dreaptă cât și în diagonală ;
SĂGETĂTÓR , - OÁRE , săgetători , - oare , adj . , s . m . I. Adj . 1. Care săgetează , care trimite săgeți . 2. Fig . ( Despre mișcări ) Iute , repede ( și în linie dreaptă ) . II. S . m . 1. Arcaș . 2. ( Art . ) Numele popular al unei constelații ; al nouălea semn al zodiacului , reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul . - Săgeta + suf . -
SĂGETÁ , săgetez , vb . I . 1. Tranz . A lovi , a răni , a ucide cu săgeata . 2. Tranz . Fig . A produce sau a simți o durere fizică vie , ascuțită . 3. Intranz . Fig . A se mișca repede ( și în linie dreaptă ) , a trece ca o săgeată ; a țâșni . 4. Tranz . Fig . ( Despre un izvor de lumină ) A împrăștia
SUPERFINÍȚIE s . f . Operație de netezire foarte fină a suprafețelor unor obiecte metalice , efectuată prin mișcări încete , în linie
RÍGLĂ , rigle , s . f . 1. Piesă plată , lungă și dreaptă , făcută din lemn , din metal , din material plastic , de obicei gradată , cu care se trag linii drepte , se verifică suprafețe plane etc . , linie , lineal . 2. Piesă de lemn groasă și lată , folosită în construcții . 3. Unealtă metalică sau de lemn , folosită în metalurgie pentru netezirea și îndepărtarea surplusului de amestec de formare din cutia de
SECÁNT , - Ă , secanți , - te , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre drepte , curbe ) Care întretaie o linie , un plan . 2. S . f . Funcție trigonometrică care , înmulțită cu funcția cosinus , este egală cu funcția
OCÓL , ocoluri , ( 1 ) ( 2 , 3 , 4 , 5 , 6 ) ocoale , s . n . 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur - împrejurul unui loc ; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă ; înconjur , ocolire , ocoleală , ocoliș . 2. ( Înv . ) Linie care delimitează un spațiu ; p . ext . spațiul delimitat , cuprins . 3. ( Concr . ) Gard făcut în jurul unui loc ; împrejmuire , îngrăditură ; p . ext . loc îngrădit ( uneori acoperit ) , unde se închid vitele , oile etc . ; obor , țarc . 4. ( Reg . ) Curte , ogradă . 5. ( Rar ) Spațiu , loc liber . 6. ( Înv . ) Unitate administrativă ( judiciară , agricolă ) de județ sau de ținut , de oraș sau de sat ; sediul ei ; p . ext . instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire
DIAGONÁL , - Ă , diagonali , - e , s . f . , adj . I. S . f . 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri ( sau vârfuri ) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite . 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr - o stație , pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta . 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele . II. Adj . Care unește vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite ; care este în formă de diagonală ; curmeziș ; cruciș . [ Pr . : - di -
RIGLÁT , - Ă , riglați , - te , adj . 1. ( Rar ) Liniat . 2. ( Despre suprafețe ) Care se obține prin mișcarea unei linii drepte . - Riglă + suf . - at ( după fr .
TREI num . card . 1. Număr care are în numărătoare locul între doi și patru și care se indică prin cifra 3 sau III. 2. Compuse : trei frați s . m . = plantă erbacee cu flori galbene , plăcut mirositoare , cu cinci petale ( Viola saxatilis ) ; trei - frați - pătați s . m . = a ) gen de toporași ( din care s - a obținut , prin încrucișare cu alte specii , panseaua ) ( Viola declinata ) ; b ) pansea ; ( reg . ) trei - răi s . m . = a ) popilnic iepuresc ( Hepatica nobilis ) ; b ) crucea - voinicului ( Hepatica transilvanica ) . 3. ( Bis . ; în sintagma ) Trei ierarhi = trisfetite . 4. Compuse : trei - leșeștile s . m . = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei , având un ritm binar , executat prin pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc ; melodie după care se execută acest dans ; trei - păzește s . m . = dans popular oltenesc , în ritm binar , vioi , executat de bărbați în formație liniară , stând cu mâinile încrucișate la spate ; melodie după care se execută acest