Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEMNITATE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 91 pentru DEMNITATE.
... CIOCOÍSM , ciocoisme , s . n . 1. Situație de ciocoi ^1 ; purtare , apucătură de ciocoi ^1 ; p . ext . parvenitism . 2. Fig . Slugărnicie , lipsă de demnitate
CONTRACANDIDÁT , - Ă , contracandidați , - te , s . m . și f . Persoană care candidează împotriva altui candidat pentru ocuparea unei funcții sau a unei demnități . - Contra ^1 +
DECANÁT , decanate , s . n . 1. Demnitatea de decan ; birourile unde lucrează decanul ( și personalul ajutător ) . 2. Organul de conducere al unei
... penală ; a supune o cauză unui for judecătoresc . 2. ( Neobișnuit ) A acorda , a conferi ( o cinste , o demnitate
... DEMÍTE , demít , vb . III . Tranz . A scoate pe cineva dintr - o demnitate
... DEPUTĂȚÍE , deputății , s . f . 1. Demnitate
DESEMNÁ^2 vb . I . v . desena . DESEMNÁ^1 , desemnez , vb . I . Tranz . A indica , a numi o persoană considerând - o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități , pentru ocuparea unei demnități sau a unei
DESPOTÁT , despotate , s . n . 1. Demnitatea de despot . 2. Teritoriu guvernat de un
DICTATÚRĂ , dictaturi , s . f . 1. ( În Roma antică ) Demnitatea , puterea , autoritatea exercitată de un dictator . 2. Instituție politică , putere de stat în care o persoană ( sau un grup de persoane ) este învestită cu autoritate nelimitată prin legi și adesea bazată pe
DOMNÍE , domnii , s . f . 1. Autoritatea politică și juridică a domnului ( 3 ) ; demnitatea de domn . 2. Dominație , stăpânire , putere . 3. ( Înv . ; formează locuțiuni pronominale cu valoare de pronume de reverență ) Vom face cum vei hotărî domnia -
DREGĂTORÍE , dregătorii , s . f . Demnitatea , funcția de dregător . [ Var . : ( înv . și reg . ) diregătoríe s . f . ] - Dregător + suf . -