Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONTUR
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 63 pentru CONTUR.
ESTÓMPĂ , estompe , s . f . Sul mic de hârtie , de piele sau de alt material moale , cu care se atenuează , se șterge conturul unui desen executat în creion , în cărbune sau în pastel , pentru a potrivi
ESTOMPÁ , estompez , vb . I . Tranz . A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină ; p . ext . a atenua , a umbri , a slăbi intensitatea unei culori sau a unor
ESTOMPÁT , - Ă , estompați , - te , adj . Cu conturul șters , ale cărui umbre sunt îndulcite ; fig . pierdut în umbră , vag , imprecis . - V.
FLAMBOAIÁNT , - Ă , flamboaianți , - te , adj . ( Despre stilul gotic ) Caracterizat prin complicarea , îmbogățirea și delicatețea decorului , ale cărui contururi sugerează forma flăcării . [ Pr . : - boa - iant ( în DN
... externă a unui conținut , modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces . 2. Înfățișare , aspect ( extern ) , contur , siluetă . 3. ( Geogr . : în sintagma ) Formă de relief = neregularitate a suprafeței pământului , rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi . 4. Totalitatea mijloacelor ...
... FORT , forturi , s . n . Lucrare de fortificație construită din zidărie , cu contur
... GALB , galburi , ( 1 ) s . n . ( Arhit . ) 1. Curbură a unui capitel , a unei console etc . ; p . ext . contur grațios al unui element de arhitectură sau de sculptură . 2. Parte a fusului unei coloane arcuite spre exterior , pentru a evita ...
GOFRÉU , gofreuri , s . n . ( Arhit . ) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat , alăturate și dispuse în șiruri
... GRINOTÁ , grinotez , vb . I . Tranz . A decupa o tablă cu poansonul de - a lungul unui contur
... IMATERIÁL , - Ă , imateriali , - e , adj . Care există numai în conștiință ; spiritual ; p . ext . lipsit de formă precisă , de contur
IMPRESIONÍSM s . n . Mișcare artistică apărută în a doua jumătate a sec . XIX , caracterizată prin renunțarea la contururile precise , la detalii , la clarobscur spre a reda cât mai sugestiv lumina ( în pictură ) , prin modelarea fragmentară a suprafețelor ( în sculptură ) , printr - o mare libertate a formelor , lărgirea cadrului tonal și subiectivitatea coloritului ( în muzică ) , prin tendința de a reda impresii fugitive , și cele mai intime nuanțe personale ( în literatură ) . [ Pr . : - si -