Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUNĂ DISPOZIȚIE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 32 pentru BUNĂ DISPOZIȚIE.
... tulbure ; care se simte indispus după beție sau după un somn neîmplinit . 2. Adj . Prost dispus , lipsit de voie bună , supărat , posomorât . 3. S . n . Dispoziție
DISCRÉȚIE s . f . 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată . 2. Fig . Calitatea de a nu atrage atenția , de a nu șoca ( prin aspect ) . 3. ( Fam . ; în loc . adv . și expr . ) La discreție = cât poftești , cât vrei , fără nici o restricție , din belșug . A fi ( sau a ajunge , a rămâne , a pune , a lăsa ) la discreția cuiva = a fi ( sau a ajunge etc . ) la bunul plac , la dispoziția cuiva , supus puterii abuzive , capriciilor cuiva . [ Var . : ( înv . ) discrețiúne s .
TESTÁ^2 , testez , vb . I . Tranz . A supune pe cineva unui test ^1 ; a face un test ^1 . TESTÁ^1 , testez , vb . I . Tranz . A da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale ; a lăsa ceva prin
... propune cuiva ( în semn de atenție , de bunăvoință etc . ) să primească un lucru necerut ; a da în dar , a pune la dispoziție . 2. A propune spre cumpărare o marfă , un bun
... CONFISCÁ , confisc , vb . I . Tranz . A lua de la cineva un bun
... Trimis al senatului , al împăratului etc . într - o provincie a Imperiului roman . 2. Reprezentant diplomatic al unui papă . LEGÁT^2 , legate , s . n . Dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o moștenire , un bun
... ceva ; mod , fel , chip în care se prezintă cineva sau ceva . 2. Fel în care se simte cineva ( din punct de vedere fizic sau moral ) , dispoziție
... DISPONÍBIL , - Ă , disponibili , - e , adj . , s . n . 1. Adj . De care se poate dispune , care nu are ( momentan ) o destinație precisă , care stă la dispoziție pentru a fi utilizat . 2. S . n . Bani sau alte bunuri de care o instituție , o întreprindere , o persoană etc . poate dispune , la ...
... PREDÁ , predáu , vb . I . 1. Tranz . A da cuiva în primire un obiect , un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă ; a înmâna , a încredința , a remite , a ...
TÉRMEN , termene , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , termeni , ( 4 , 5 , 6 , 7 , 8 ) s . m . 1. S . n . Dată fixă la care , potrivit unei învoieli , unei decizii sau unei dispoziții prealabile , se execută o obligație ( bănească ) sau se realizează ceva ; soroc . 2. S . n . Interval de timp , stabilit dinainte , în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva . 3. S . n . ( Înv . ) Limită , hotar , sfârșit . 4. S . m . ( În loc . și expr . ) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de legi . A fi în termen = a - și face stagiul militar . 5. S . m . Cuvânt ; expresie . 6. S . m . Fig . ( În expr . ) A fi în termeni buni ( sau răi ) cu cineva = a fi în relații bune ( sau rele ) cu cineva . 7. S . m . ( Mat . ) Fiecare dintre monoamele unui polinom ; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport . 8. S . m . Fiecare dintre cuvintele care au o accepție specifică unui anumit domeniu de
... I. Adj . 1. Care aparține moralei , conduitei admise și practicate într - o societate , care se referă la morală ; etic ; care este conform cu morala ; cinstit , bun ; moralicesc . 2. Care aparține psihicului , spiritului , intelectului , care se referă la psihic , spirit sau intelect ; spiritual , intelectual . II. S . n . 1. Ansamblul facultăților sufletești și ...