Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALBASTRU

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 154 pentru ALBASTRU.

ȘOPÂRLAIȚĂ

ȘOPÂRLÁIȚĂ , șopârlaițe , s . f . 1. ( Pop . ) Anghină difterică . 2. Numele a două plante erbacee ; a ) plantă meliferă cu tulpina dreaptă , cu frunzele ovale sau ascuțite și cu florile albastre , rar roz , folosită în medicina populară ( Veronica orchidea ) ; b ) mică plantă cu flori mari , albe , rar roșietice , și cu fructul o capsulă ( Parnassia palustris ) . [ Pr . : - la - i - ] - Șopârlă + suf . -

 

ȘOPÂRLIȚĂ

ȘOPÂRLÍȚĂ , șopârlițe , s . f . 1. Diminutiv al lui șopârlă . 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine , întrebuințate în medicină ( Veronica ) . 3. ( Bot . ) Amăreală ( 2 ) . - Șopârlă + suf . -

 

ȚIGĂRAR

ȚIGĂRÁR , țigărari , s . m . Insectă din ordinul coleopterelor , de culoare albastră - verzuie cu reflexe aurii , care își depune ouăle pe frunzele anumitor plante pe care le răsucește în formă de țigară de foi ( Byctiscus betulae ) . - Țigară + suf . -

 

ACIANOPSIE

ACIANOPSÍE s . f . Defect de vedere care constă în incapacitatea de a distinge culoarea albastră . [ Pr . : - ci -

 

ACID

ACÍD , - Ă , acizi , - de , s . m . , adj . 1. S . m . Substanță chimică , cu gust acru și miros înțepător , care înroșeste hârtia albastră de turnesol și care , în combinație cu o bază , formează o sare . 2. Adj . ( Adesea fig . ) Care are proprietățile unui acid ( 1 ) , cu gust acru ,

 

ACVAMARIN

... ACVAMARÍN s . n . Varietate limpede de beril de culoare albastru

 

ALBĂSTRIȚĂ

ALBĂSTRÍȚĂ , albăstrițe , s . f . ( Bot . ) Albăstrea . - Albastră + suf . -

 

ALBĂSTRIT

... ALBĂSTRÍT , - Ă , albăstriți , - te , adj . 1. Care a devenit ( mai ) albastru

 

ALBĂSTRIU

... ALBĂSTRÍU , - ÍE , albăstrii , adj . Care bate în albastru

 

ALBĂSTRUI

... ALBĂSTRÚI , - ÚIE , - ÚIE , adj . Albăstriu . - Albastru

 

AMĂREALĂ

AMĂREÁLĂ , amăreli , s . f . 1. ( Proprietarea de a avea un ) gust amar ; amărăciune . 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre , roșii sau ( rar ) albe , dispuse în raceme , cu fructe capsule , întrebuințată , pentru proprietățile sale expectorante , contra afecțiunilor pulmonare ( Polygala vulgaris ) ; șopârliță . - Amârî + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>