Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALBASTRU

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 154 pentru ALBASTRU.

INDIGO

... INDIGÓ , indigouri , s . n . , adj . invar . 1. S . n . Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii , cuprinsă între albastru și violet . 2. Adj . Care are culoarea descrisă mai sus . 3. S . n . Materie colorantă albastru - închis , extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a ...

 

LIMBĂ

LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...

 

MIERIU

... MIERÍU^2 , - ÍE , mierii , adj . De culoarea mierii . - Miere + suf . - iu . MIERÍU^1 , - ÍE , mierii , adj . ( Reg . ) Albastru ( deschis ) . - Mier ( reg . " albastru

 

SASCHIU

SASCHÍU , saschii , s . m . Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase , una cu flori albastre ( Vinca herbacea ) , cealaltă cu flori albastre , roșii sau albe ( Vinca

 

SCRUMBIE

SCRUMBÍE , scrumbii , s . f . 1. ( Adesea cu determinarea " de Dunăre " ) Specie de pește teleostean , lung de 30 - 40 cm , cu corpul alungit și turtit lateral , acoperit cu solzi mari , albi - argintii , care primăvara intră din mare în Dunăre , unde își depune icrele ( Alosa pontica ) . 2. ( Adesea cu determinarea " albastră " ) Specie de pește teleostean de mare , lung de 20 - 30 cm , cu corpul aproape cilindric , acoperit cu solzi mărunți , albaștri - verzui pe spate ( Scomber

 

SINEALĂ

SINEÁLĂ s . f . ( Pop . ) 1. Vopsea albastră ; spec . albăstreală pentru rufe și var ; p . ext . apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie . 2. Culoare

 

VENTRILICĂ

VENTRILÍCĂ , ventrilici , s . f . 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agățătoare și cu flori albastre , care cresc la subsuoara frunzelor ; ventricea . ( Veronica tournefortii ) . 2. Plantă erbacee păroasă , cu tulpina târâtoare la bază și ridicată la vârf , cu flori albastre , albe sau albe trandafirii , cu dungi închise ( Veronica officinalis ) . - Et .

 

ÎNĂLBĂSTRI

... ÎNĂLBĂSTRÍ , înălbăstresc , vb . IV . Intranz . și refl . A deveni albastru

 

ÎNGRĂȘĂTOR

ÎNGRĂȘĂTÓR , - OÁRE , îngrășători , - oare , adj . , s . f . ( Reg . ) 1. Adj . Care îngrașă . 2. S . f . Numele a două plante erbacee cu frunze cărnoase , dintre care una are flori albastre - violete , iar cealaltă flori albe cu pete galbene ( Pinguicula vulgaris și alpina ) . 3. S . f . Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe , grupate în formă de cârlig ( Sagina procumbens ) . - Îngrășa + suf . -

 

ȘOFRĂNEL

ȘOFRĂNÉL , șofrănei , s . m . 1. Plantă erbacee cu frunze liniare , cu florile albastre - liliachii ; șofran ( 2 ) ( Crocus banaticus ) . 2. ( Bot . ) Șofrănaș . - Șofran + suf . -

 

ȘOPÂRLAIȚĂ

ȘOPÂRLÁIȚĂ , șopârlaițe , s . f . 1. ( Pop . ) Anghină difterică . 2. Numele a două plante erbacee ; a ) plantă meliferă cu tulpina dreaptă , cu frunzele ovale sau ascuțite și cu florile albastre , rar roz , folosită în medicina populară ( Veronica orchidea ) ; b ) mică plantă cu flori mari , albe , rar roșietice , și cu fructul o capsulă ( Parnassia palustris ) . [ Pr . : - la - i - ] - Șopârlă + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>