Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACCENTUA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 46 pentru ACCENTUA.
ÍCTUS , ictusuri , s . n . 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică , care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice . 2. ( Muz . ) Note puternic accentuate care se găsesc în primele măsuri . 3. ( Med . ) Stare patologică , manifestată brusc și intens , însoțită de cădere ;
... cântec , a da tonul pentru începerea unui cântec ; p . gener . a executa un cântec ; a cânta . 2. A accentua
MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat etc . care reprezintă această unitate convențională . Instrument ( sau aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare , putere , grad . 3. Limită , punct extrem până la care se poate concepe , admite sau până la care este posibil ceva ; moderație , cumpătare ,
MARCÁT^2 , - Ă , marcați , - te , adj . 1. Care poartă o marcă ( 1 ) . 2. Fig . ( Despre abstracte ) Care iese în evidență ; accentuat , pronunțat , distinct , reliefat , nuanțat . - MARCÁT^1 s . n . Acțiunea de a marca și rezultatul ei ; marcare , marcaj . - V.
MASCULÍN , - Ă , masculini , - e , adj . 1. De sex bărbătesc ; p . ext . care este propriu masculului ( 1 ) , bărbatului ; bărbătesc . 2. ( Despre rime ; p . ext . despre versuri ) Care rimează pe ultima silabă
MEÁNDRU , meandre , s . n . 1. Buclă accentuată a unei ape curgătoare , mai ales în regiunile de șes . 2. Motiv ornamental ( sculptat sau pictat ) format din linii frânte sau curbe , sugerând stilizarea unor valuri de apă . [ Pr . : me -
NEACCENTUÁT , - Ă , neaccentuați , - te , adj . 1. ( Despre vocale , silabe , cuvinte ) Care nu poartă accent , care nu este scos în relief . 2. Fig . Lipsit de culoare , de strălucire ; șters . [ Pr . : ne - ac - cen - tu - at ] - Ne - +
ORTOGENÉZĂ s . f . Dezvoltare tot mai accentuată a unor caractere în generațiile care se
POSTTÓNIC , - Ă , posttonice , adj . ( Lingv . : despre silabe sau sunete ) Care urmează după o silabă sau după o vocală
... potențez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) amplifica , a ( se ) întări , a ( se ) intensifica ; a ( se ) accentua
PRONUNȚÁT , - Ă , pronunțați , - te , adj . Accentuat , reliefat , scos în evidență . - V.