Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNFĂȘURAT

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 82 pentru ÎNFĂȘURAT.

ÎNVÂRTIT

ÎNVÂRTÍT^2 , - Ă învârtiți , - te , adj . , subst . 1. Adj . Înfășurat , răsucit . 2. S . m . Fig . ( Fam . ) Persoană care s - a eschivat ( prin favoritism , dare de mită etc . ) de la obligațiile militare ( în timp de război ) ; persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună , prin mijloace dubioase . 3. S . f . Numele unui dans popular cu învârtituri ; melodie după care se execută acest dans . 4. S . f . Prăjitură făcută dintr - o foaie subțire de aluat , umplută cu nuci , mere sau brânză . - V. învârti . ÎNVÂRTÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) învârti ; învârtire . - V.

 

ÎNVĂLĂTUCI

... ÎNVĂLĂTUCÍ , învălătucesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) face ghem ^1 , vălătuc ; a ( se ) înfășura

 

ÎNVĂLĂTUCIT

ÎNVĂLĂTUCÍT , - Ă , învălătuciți , - te , adj . Înfășurat , încolăcit ; ( despre fire ) făcute ghem ; ( despre pânză , covoare etc . ) strâns sul sau val ^1 . - V.

 

ÎNVĂLUI

... IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) acoperi cu un văl , cu o învelitoare ; a ( se ) înveli , a ( se ) înfășura . 2. Tranz . A înconjura , a încercui o unitate inamică . [ Prez . ind . și : învăluiésc ] - În + val + suf . - ui ( influențat semantic de văl ...

 

ÎNVĂLUIT

ÎNVĂLUÍT , - Ă , învăluiți , - te , adj . 1. Înfășurat , învelit ^2 , acoperit ; fig . ( despre voci , sunete etc . ) voalat . 2. Încercuit , înconjurat ,

 

ÎNVĂLUITOR

ÎNVĂLUITÓR , - OÁRE , învăluitori , - oare , adj . 1. Care înfășoară , învelește , acoperă ; care cuprinde , care înconjură din toate părțile . 2. ( Mil . ) Care încercuiește , care împresoară inamicul . [ Pr . : - lu - i - ] - Învălui + suf . -

 

ÎNVĂSCUT

ÎNVĂSCÚT , - Ă , învăscuți , - te , adj . ( Înv . ) Care este îmbrăcat , acoperit , înfășurat , învelit . - V.

 

ÎNVELIT

ÎNVELÍT^2 , - Ă înveliți , - te , adj . Înfășurat , acoperit . V. înveli . ÎNVELÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) înveli ; învelire . - V.

 

ȘENILĂ

ȘENÍLĂ , șenile , s . f . Bandă metalică continuă de rulare a unor vehicule , constituită din plăci metalice articulate între ele , înfășurată peste roțile vehiculului situate pe aceeași parte , pentru a se obține o suprafață mai largă de contact cu terenul și o tracțiune mai mare decât a roților obișnuite în timpul

 

ȚAPAP

ȚAPÁP , țapape , s . n . Parâmă înfășurată pe arborada unei nave , pentru a susține pe marinarii care lucrează la pânze . - Et .

 

BANDĂ

BÁNDĂ^2 , benzi , s . f . 1. Fâșie de stofă , hârtie , de piele etc . cu care se înfășoară , se leagă sau se întărește ceva ; bantă . 2. ( în sintagmele ) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului . Bandă rulantă ( sau de transport , continuă ) = fâșie lată de piele , de cauciuc , de plăci metalice etc . , pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație ; conveier . Lucru pe ( sau la ) bandă ( rulantă ) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o banda rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei . Bandă de imagini = peliculă cinematografică . Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum , pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule . Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul . 3. Margine elastică a mesei de biliard . 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare . 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore . 6. ( în sintagmele ) Bandă ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>