|
|
||
|
Vezi și forma bază: ÎNVĂLUI Vezi și:ÎNVĂLUIRE, ÎMPRESURAT, ÎNCEȚOȘAT, ÎNFĂȘURA, ÎNGHIȚI, ÎNVĂLUIALĂ, ÎNVĂLUITOR, ÎNVOLBURA, ANVELOPĂ, CUPRINDE ... Mai multe din DEX...ÎNVĂLUIT - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ÎNVĂLUÍT, -Ă, învăluiți, -te, adj. 1. Înfășurat, învelit^2, acoperit; fig. (despre voci, sunete etc.) voalat. 2. Încercuit, înconjurat, împresurat. ** Fig. Copleșit (de griji); absorbit (de treburi), foarte ocupat. - V. învălui.Sursa : DEX '98 ÎNVĂLUÍT adj. v. încercuit.Sursa : sinonime ÎNVĂLUÍT adj. v. acoperit, înfășurat, învelit.Sursa : sinonime învăluít adj. m., pl. învăluíți; f. sg. învăluítă, pl. învăluíteSursa : ortografic învăluít, -ă, adj. (reg.) 1. necăjit. 2. turmentat, amețit.Sursa : arhaisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru ÎNVĂLUITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 97 pentru ÎNVĂLUIT. Dimitrie Anghel - Mama (Anghel) Dimitrie Anghel - Mama (Anghel) Mama de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , UT, 749, 17 ian. 1911, p. I. Mamă ! Ce puțin am rostit numele tău și cît de vag îmi aduc aminte de tine... O negură te învăluie și parcă din neguri e urzit și conturul tău. În fața mărei, unde am stat, privind neîntrerupta goană a talazurilor, acolo m-am apropiat mai mult de tine și am căutat să te rechem. Din fundul orizontului aceluia ce-l hotărăște linia curbă a mărei, de acolo ai venit tu. Pe o noapte dulce cum e aceasta, un vas legănat, ce și-a scris pieritoarea dungă pe cer, te-a adus desigur. Și pe cheiul acesta singuratic, unde întîrzii eu, visînd uneori, au coborît pașii tăi, de bună seamă. Ca și acum, neastîmpăratele talazuri se ridicau ca niște fantome din mare și alergau de-a lungul digului de piatră sură ca să privească portul. O semilună pală, brodată pe un steag, lucea și atunci pe înaltul unui catarg, și tu desigur, cu fața întoarsă peste umăr, ai trebuit să privești tristă pe largul întinselor valuri ce te despărțeau de țara ta... ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Şuer Șuer de Barbu Ștefănescu-Delavrancea La răspântia căilor singuratice, unde călătorul e minune și glasul omului poveste, o colibă, dusă pe jumătate în pământ, stă locului neclintită. Stăpânul lumii e vântul, și aruncă, ca în bătătură la el, clăi de nori posomorâți peste întinsul cerului. Frunzele uscate scot sunete seci și, repezite în depărtări, se pierd spre roata pământului. Noaptea învăluie tot ca într-o trâmbă de întuneric. Prin crăpăturile ușii licăresc fâșii de lumină, ce se mișcă, ca și când s-ar țese, schimbându-se între ele. Înainte vreme, în așa loc și-așezau pragul cei care, biruiți de dorul libertății, fugeau de mincinosul trai al iobăgiei. N-aveau nici plug, nici boi, nici sapă. Pământul înțelenea nespart. Dar parcă se săturau cu bucuria de-a se mișca încotro i-or duce picioarele și cu goana ce dădeau în huzmetarii vitregi. Așa sta, în limpezimea câmpiilor, coliba haiducului cu poturi ceadirii, cu șerparul verde, smead la față, cu mustața rară și cu ochii ca solzul de crap. Șuer aține, în plaiuri depărtate, poteca arnăuților cu fes roșu și cu iatagan adus. Când făcu crucea, dând drumul murgului, Kira îi strigă, țintindu-l ... Dimitrie Anghel - Floarea de aloes Dimitrie Anghel - Floarea de aloes Floarea de aloes de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "Un vis simbolic", în Tribuna , XV, 159, 22 iul. [4 aug.] 1911, p. 2. Întîiul pas pe care îl faci într-o casă străină, te înfioară. Neprietenos răspunde ecoul și umbra ta se zugrăvește stranie pe pereții albi. Viața statornicită are tainele ei, îmbătrînitul disc al soarelui, ce apare și dăinuiește anumite ceasuri la ferești, luminînd tot altfel lucrurile, le dă o șlefuire, un lustru, cu care ochii tăi se deprind și fără de care nu pot fi veseli. În pridvorul tăcut, știi că în cutare anotimp, ca să lumineze perdelele verzi de frunze, albastrul va înflori strugurii de glicină ; treptele scării de piatră, de le vei coborî, presimți ce mireasmă o să te întîmpine ; de vei ridica ochii peste marginea verde a stratului, ți se va părea firesc că în aer joacă pulberea de aur a stînjeneilor ; de te vei întoarce spre răsărit, floarea soarelui ce poartă un nimb în jurul ei, nu te va mira că o biată floare îți arată imaginea soarelui pe pămînt... Dar eu, nu le puteam ști acestea la vîrsta mea și intrînd în casa ... Ștefan Octavian Iosif - Credințe... Ştefan Octavian Iosif - Credinţe... Credințe... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție De-a pururea m-ați urmărit, Învăluite-n ceață. Cu farmecul nețărmuirit Al dragostei de viață. Mi-ați dat nădejde ca să lupt Cu griji și cu necazuri, Ce-și grămădeau neîntrerupt Noianul de talazuri, Și-adesea de cădeam înfrînt De trudă și durere, Gseam la voi și crezămînt, Și leac de mîngîiere, Înveselind cărarea mea Cu-alai de sărbătoare : Copil îndrăgostit de-o stea, De-un cîntec sau de-o floare... Și-acum vă duceți rînd pe rînd — Ieri una, astăzi una... Mă părăsiți așa curînd, Pieriți pe totdeauna ?... Dar eu atunci al cui rămîi, O, dragi credințe moarte ? Pe drumuri, fără căpătîi, Vai, cine-o să mă Ștefan Octavian Iosif - După o citire din Eminescu... Ştefan Octavian Iosif - După o citire din Eminescu... După o citire din Eminescu... de Ștefan Octavian Iosif Citesc... De sub pleoapă nu o dată Îmi scapără în jos, pe obrazul meu, O lacrimă... și te citesc mereu Și parcă te-aș citi întâia dată! Ce orizonturi nouă-mi luminezi Cu raza genială-a minții tale! O lume ideală tu-mi creezi Și peste toate-arunci un giulgi de jale Ce fâlfâie întunecat în aer... Și strunele pe care ning petale Suspină-amar, ca-n vis, abia atinse De degetele-ți palide și reci, De degetele-ți reci și-atât de pale... Scoțând sub mâna ta măiastră-un vaier... Și fruntea ta cu lauri o-ncununi, Cu crini, cu nuferi, ferigi din genuni, Cu trandafiri ce din grădini i-aduni... Plutind spre culmi cu aripile-ntinse, Învăluit în nouri, tu petreci În sfânta-apoteoză-a morții reci... O, numele tău sfânt poți să ți-l treci În cartea nemuririi necuprinse... Cât va mai izvodi glas omenesc, Un viers în dulcea limbă-armonioasă Din cea mai scundă și-umilită casă A preamăritului grai Ştefan Octavian Iosif - Isus Isus de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Veghează-n colț a candelei lumină, Învăluind icoana-n raze pale : Isus, copil, la sînul maicei sale ; Păstori se miră, magi i se închină. Un zîmbet liniștit, blînd, fără vină, Și totuși nu știu ce ascunsă jale, Ce presimțiri de chinuri ideale Umbresc în taină fața lui divină. Știai de-atunci, Isuse, tu c-odată, Iubind prea mult pe oameni, drept răsplată, Vei îndura batjocura și-amarul, Și-ncununat cu spini, urcînd Calvarul Pe umăr crucea singuri ți-o vei duce Și vei muri, strigînd la cer, pe Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Marele duce Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Marele duce Marele duce de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Cine, după război, n-a cunoscut pe cazacul Lomiliev? Grăsun, roșcovan, cu barba rară și cu părul ca untdelemnul, retezat drept pe ceafa lui rasă. Totdauna călare pe un cal mic și iute, care știa să facă atâtea minuni, că te prăpădeai de râs. Da în genunchi, da din cap, murea, învia după porunca cazacului. Lomiliev bea ca un adevărat cazac. De obicei intra cântând, cu ghiozdanul de hârtii, în curtea consulatului rusesc. Într-o zi mă plimbam prin pădurea Băneasa cu bunul meu amic E. Discutam pe Zola. Amicul meu susținea că ceea ce va rămâne din acest scriitor va fi criticul, sistemul, direcțiunea, iar nu artistul. Eram în toiul discuțiii când auzirăm un strigăt desperat: „Turki! turki!â€� Era Lomiliev; călare ; cu sabia scoasă; beat; abia se ținea pe cal; și gonea printre copaci; lovea cu sabia în ramuri și striga: „Turki! turki!â€� Îl cunoșteam. Învățase românește. Altă dată îi dasem ceva de băut și ne povestise mult din război. Cum ne văzu, își opri calul. Se munci cât se munci, și băgă sabia în teacă. Dăscălecă. Dăte drumul calului și ... Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Fragment) Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Fragment) Amintiri literare de Cincinat Pavelescu [FRAGMENT] Părinții mei oameni de cultură n-au contrariat nicio- dată modesta mea vocație literară. Tatei, deși profesa ingin- eria și era un om de știință desăvârșit, având chiar reputația de a fi fost întâiul matematic al epocii sale, îi plăcea mult literatura, și biblioteca sa era plină de ediții frumos ilustrate ale clasicilor francezi, latini și italieni. El avea o fizionomie deschisă, ochii vii sub o frunte largă și un zâmbet binevoitor îi lumina veșnic buzele vesele. Mama, mică, talia în miniatură, avea un cap grec, expre- siv, cu un nas fin, drept și sculptat. Iar ochii, mari, negri și adânci erau mai totdeauna învăluiți într-o pânză de melan- colie dulce. Amândoi se ocupau mult de instrucția noastră. Mama învățase latinește și grecește ca să ne asculte seara lecțiile și venea la liceul Sf. Sava mai în fiecare săptămână să se intereseze de progresele noastre. Obiceiul de a răscoli prin cataloage notele mi-a pricinuit chiar o mare supărare în clasa V-a, dacă nu mă-nșel. Eram la toate materiile notat excelent, afară de muzică, pentru care nu ... Cincinat Pavelescu - Cum se face o epigramă%3F Cincinat Pavelescu - Cum se face o epigramă%3F Cum se face o epigramă? de Cincinat Pavelescu Epigrama e un fulger scurt, o scăpărare repede țâșnită din cremene când o izbește amnarul. Aș compara-o, de asemenea, cu un mic lampion venețian care, înconjurat de umbra nopții, dă lumina-i capricioasă și strălucește ca o candelă ambulantă pe întunericul mișcător și rece al lagunelor. Lampionul însă are nevoie pentru a lumina să fie înfășurat de banda largă a întunericului. Epigrama, dimpotrivă. Scânteiază numai atunci când o învăluie un exces de lumină. Cu cât inteligența subtilă și pătrunzătoare a cititorului sau a ascultătorilor este tăiată în fețe strălucitoare și multiple, cu atât spiritul poetului e sorbit și se răsfrânge în mințile luminoase, întocmai ca o imagine pe care o înfrumusețează claritatea unei oglinzi de preț. Epigramistul aruncă în aer o droaie de săgeți, dar numai acelea care nimeresc ținta adică impresionează sunt salutate cu freamăte victorioase. Celelalte se pierd rătăcite, ca și ecoul unei pietre aruncate într-o fântână adâncă, a cărei apă depărtată, puțină și noroioasă, înghite și piatra, și ecoul. Ce îngrozitor e să vorbești cuiva care nu te ... Cincinat Pavelescu - Simbolul neantului ... Cincinat Pavelescu - Simbolul neantului Simbolul neantului de Cincinat Pavelescu Curtezanelor Fugi, geniu al nenorocirii, Dușman al visului și-al forței, Tu, care-n mrejele iubirii Învălui germenele morții. Fugi, glasul tău mă înfioară, Trimite-ți dorul să se culce... Sărutul tău, dacă e dulce, A lui beție mă omoară ... Dimitrie Anghel - Într-un amurg de toamnă (Anghel) Dimitrie Anghel - Într-un amurg de toamnă (Anghel) Într-un amurg de toamnă de Dimitrie Anghel Ca un gând rău noaptea se târăște și o mâhnire neînchipuită urcă din lumea plantelor. O umbră umedă și verde, ca răsărită din adâncul unei mlaștini, topește formele și în toată mâhnirea aceasta sufletul meu dornic de lumină luptă și el, ca o flacără ce stă să se stângă… Așa trebuie să fi fost la începutul lumilor, pe atunci când regnul vegetal stăpânea pământul. Arbori și plante uriașe, ierburi ori flori monstruoase, în aburii ce stăpâneau de-a pururi, trebuie să se fi strevăzut ca în fundul unui vis, sau ca o natură zămislită și căzută în adâncul unei ape. Și cum nu se auzea un cântec pe atunci, ori un tril sfios de pasăre, cum nu bătea un fluture din aripi și nici pas nu suna ca să trezească ecouri, astfel e și în colțul acesta de natură, unde ne găsim amândoi după o dulce zi de dragoste… Singurele puncte de senin sunt ochii tăi; dar nu știu cum, prin ce misterioasă ambianță cu cele ce ne împresoară, s-au îndepărtat și s-au făcut străini, de parcă nu mai ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNVĂLUITRezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru ÎNVĂLUIT. ... ÎNVĂLUÍRE , învăluiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) învălui și rezultatul ei ; învelire , acoperire ; fig . revărsare . V. învălui ÎMPRESURÁT , - Ă , împresurați , - te , adj . Cuprins din toate părțile ; învăluit , năpădit . - V. ÎNCEȚOȘÁT , - Ă , încețoșați , - te , adj . Învăluit în ceață ; fig . împăienjenit . - V. ... strâns de jur împrejur cu o pânză , cu o învelitoare , cu un material izolant etc . 2. Tranz . Fig . A cuprinde , a învălui . 3. Tranz . și refl . A ( se ) încolăci . 4. Refl . ( Fam . ) A se învârti de colo până colo ; a da ... ... devora . II. Fig . 1. ( Despre pământ , apă etc . ) A face să dispară ceva ( cuprinzând în sine ) ; a cuprinde , a învălui din toate părțile . 2. A citi repede și cu lăcomie o carte , un text scris . 3. A răbda , a îndura ... ... ÎNVĂLUIÁLĂ , învăluieli , s . f . ( Înv . ) 1. Învălmășeală , îmbulzeală . 2. Fig . ( Rar ) Necaz , supărare ; p . ext . asuprire . - Învălui ... învăluitori , - oare , adj . 1. Care înfășoară , învelește , acoperă ; care cuprinde , care înconjură din toate părțile . 2. ( Mil . ) Care încercuiește , care împresoară inamicul . [ Pr . : - lu - i - ] - Învălui ... pers . 3 , despre ape , furtuni etc . ) A ( se ) mișca în vârtejuri ; a ( se ) învârteji . 2. Tranz . Fig . ( Rar ) A învălui ANVELÓPĂ , anvelope , s . f . 1. Înveliș de protecție a camerei de aer a unui vehicul , confecționat din cauciuc . 2. Supracopertă . 3. ( Pict . ) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr - un ... a închide un drum . I - a cuprins calea . II. 1. Tranz . ( Și fig . ) A acoperi din toate părțile ; a învălui . 2. Tranz . A pune stăpânire ; a cuceri . 3. Refl . A - și mări averea ; a se îmbogăți . III ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||