Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNVOLBURARE, ÎNVÂLTORI, ÎNVÂRTEJI, ÎNVOLBURAT, VÂRTEJI, ZBATE ... Mai multe din DEX...

ÎNVOLBURA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎNVOLBURÁ, învólbur, vb. I. 1. Tranz. și refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [Prez. ind. și: învolburez] - În + volbură.

Sursa : DEX '98

 

ÎNVOLBURÁ vb. 1. a (se) învârteji, a (se) zbate, (rar) a (se) învâltori, (pop.) a (se) vârteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vârtejui. (Marea se \~.) 2. v. agita.

Sursa : sinonime

 

învolburá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. învólbură/învolbureáză

Sursa : ortografic

 

A SE ÎNVOLBUR//Á pers. 3 se \~éază intranz. (despre ape, aer) A se mișca în vârtejuri; a face volburi; a se învârteji. [Și învolbură] /în + volbură

Sursa : NODEX

 

A ÎNVOLBUR//Á \~éz tranz. 1) A face să se învolbureze. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a învălui. [Și învolbur] /în + volbură

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ÎNVOLBURA

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru ÎNVOLBURA.

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale Cuprins 1 Întâmpinarea crailor 2 Cele trei hagialâcuri 3 Spovedanii 4 Asfințitul crailor Întâmpinarea crailor "...au tapis-franc nous Ă©tions reunis" L. Protat Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurământ să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai târziu: a doua zi spre amiazi. Noaptea mă apuca în așternut. Pierdusem răbojul timpului. Aș fi dormit înainte, dus, fără zgomotoasa sosire a unei scrisori pentru care trebuia neapărat să iscălesc de primire. Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscălii. Mormăii numai să fiu lăsat în pace. Ațipii iarăși, dar pentru scurtă vreme. Sărăcia de epistolă se înființă din nou, însoțită de cruda lumină a unei lămpi. Mișelul de poștaș găsise de cuviință să mă iscălească cu mâna lui. Nu-i fusei recunoscător. Urăsc scrisorile. Nu știu să fi primit de când sunt decât una, de la bunul meu amic Uhry, care să-mi fi adus o veste fericită. Am groază de scrisori. Pe atunci le ardeam fără să le deschid. Asta era soarta ce o aștepta și pe noua sosită. Cunoscând scrisul, ghicisem ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNVOLBURA

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru ÎNVOLBURA.

ÎNVOLBURARE

... ÎNVOLBURÁRE , învolburări , s . f . Acțiunea de a ( se ) învolbura ; rotire , mișcare în vârtej . - V. învolbura

 

ÎNVÂLTORI

... ÎNVÂLTORÍ , pers . 3 învâltorește , vb . IV. Refl . ( Reg . ) A se ridica în vârtejuri ; a se învolbura

 

ÎNVÂRTEJI

... vb . IV . 1. Refl . și tranz . A ( se ) mișca , a ( se ) învârti repede în cerc , în vârtejuri ; a ( se ) învolbura

 

ÎNVOLBURAT

... ÎNVOLBURÁT , - Ă , învolburați , - te , adj . Care se mișcă în vârtej , învârtit , prins în vârtej ; p . ext . agitat , tulburat . - V. învolbura

 

VÂRTEJI

... VÂRTEJÍ , vârtejesc , vb . IV . Refl . și tranz . A ( se ) învârteji , a ( se ) învolbura

 

ZBATE

... strânsoare ) ; a se zvârcoli ; a se smuci . 2. A se mișca cu putere încoace și încolo ; a se învolbura