Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSIDERAT
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 303 pentru CONSIDERAT.
MONUMÉNT , monumente , s . n . 1. Operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile ; p . ext . construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare . 2. ( În sintagma ) Monument al naturii = plantă , animal , formațiune naturală , teritoriu etc . de mare însemnătate științifică sau estetică , considerate bunuri naționale , ocrotite prin lege și conservate pentru
MULTÍPLU , - Ă , multipli , - e , s . m . adj . 1. S . m . ( Mat . ) Număr întreg divizibil cu un număr întreg dat ; produs rezultat din înmulțirea unui număr dat cu un număr întreg . 2. S . m . ( Mat . ) Fiecare dintre unitățile de măsură mai mari decât unitatea - tip , considerate în raport cu aceasta . 3. Adj . ( La pl . ) Care este în număr mai mare și de mai multe feluri ; numeros , felurit . 4. Adj . ( La sg . ) Care are o structură complexă , care prezintă aspecte diverse ;
MURITÓR , - OÁRE , muritori , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care își termină existența prin moarte , care este în mod inevitabil supus morții . 2. S . m . și f . Om ( considerat ca ființă trecătoare ) ; pământean . - Muri + suf . -
MÚZICĂ , muzici , ( 4 ) s . f . 1. Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într - o manieră specifică . 2. Știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei , al ritmului și al armoniei . 3. ( Adesea fig . ) Creație componistică , melodie , cântec ; p . ext . executare sau audiere a unei compoziții muzicale . 4.
NATÚRĂ , naturi , s . f . 1. Lumea materială ; univers , fire ; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers ; p . restr . lumea fizică înconjurătoare , cuprinzând vegetația , formele de relief , clima . 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul ; Universul considerat ca o forță activă , creatoare , condusă după anumite legi . 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere , care rezulta din conformația sa și care o caracterizează , constituind esența sa ; fel propriu de a fi al cuiva ; fire , temperament . 4. Caracter specific al unui lucru , însușire caracteristică ;
NEAVENÍT , - Ă , neaveniți , - te , adj . Nul și neavenit ( Jur . ; în sintagma ) = lipsit de valabilitate , considerat ca inexistent . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - + avenit ( < fr .
NEOGRAMÁTIC , - Ă , neogramatici , - ce , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( În sintagmele ) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice ( considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi ) și promovează studiul limbilor moderne . 2. S . m . și f . Adept al curentului neogramatic ( 1 ) . [ Pr . : ne - o - ] - Neo - + gramatic ( după germ . Junggrammatiker , fr . néo - grammairien , it .
NEPÓT , - OÁTĂ , nepoți , - oate , s . m . și f . 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale . 2. ( Fam . ; mai ales la voc . ) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr , unei tinere sau unui copil . 3. ( De obicei la pl . ) Descendent ,
NOMINATÍV , - Ă , nominativi , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifica este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului . 2. Adj . ( Fin . ; în sintagma ) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele
NOMOGRÁMĂ , nomograme , s . f . ( Mat . ) Reprezentare grafică în plan , folosind linii sau puncte cotate , a unei relații dintre două sau mai multe mărimi variabile , cu ajutorul căreia se pot determina rapid valorile unei mărimi în funcție de valorile cunoscute ale celorlalte mărimi care intră în relația
NÓRĂ , nurori , s . f . Soția cuiva considerată în raport cu părinții soțului