Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONDIȚII

 Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 262 pentru CONDIȚII.

POTENȚIAL

POTENȚIÁL , - Ă , potențiali , - e , ( I ) adj . , potențiale , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care are în sine toate condițiile esențiale pentru realizare , care există ca posibilitate , care există în mod virtual . 2. ( Gram . ; despre moduri , propoziții etc . ) Care prezintă o acțiune posibilă , fără să precizeze dacă se realizează sau nu . II. S . n . 1. Mărime fizică a cărei variație în spațiu și timp caracterizează un câmp fizic și permite determinarea acestuia . 2. ( Astron . ; în sintagma ) Potențial terestru = geopotențial . 3. ( Biol . ; în sintagma ) Potențial de înmulțire = capacitate a unor organisme vegetale sau animale de a fi ( foarte ) prolifice . 4. Capacitate de muncă , de producție , de acțiune ; randamentul calitativ și cantitativ al unei munci ; p . ext . forță , putere . [ Pr . : - ți -

 

POZIȚIE

... atac sau de apărare . 3. Atitudine , ținută . 4. ( Fam . ; despre femei ; în expr . ) A fi în poziție - a fi gravidă . 5. Condiție

 

PRACTICĂ

PRÁCTICĂ , practici , s . f . 1. Practicare , p . ext . deprindere , obicei , rutină . 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății , în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale ; metodă , procedeu aplicat și verificat efectiv . 3. Exercitare a unei profesiuni , a unei discipline , profesare a unei științe , a unei arte . 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într - un domeniu oarecare . Practică pedagogică . 5. ( Mai ales la pl . ) Ceremonie , manifestare exterioară de

 

PRAXIOLOGIE

PRAXIOLOGÍE s . f . Ramură a științei care studiază structura generală a acțiunilor umane și a condițiilor eficacității acestora . [ Pr . : - xi - o - . - Var . : praxeologíe s .

 

PREEMȚIUNE

PREEMȚIÚNE , preemțiuni , s . f . Drept de preemțiune ( Jur . ; în sintagma ) = privilegiu pe care îl are cineva printr - un contract sau printr - o lege , la o vânzare - cumpărare , de a fi , în condiții egale , cel preferat dintre mai mulți cumpărători . [ Pr . : pre - em - ți -

 

PRESCRIPȚIE

PRESCRÍPȚIE , prescripții , s . f . 1. Obligație , dispoziție , prevedere ( impusă printr - o lege , printr - un regulament etc . ) ; prescript . 2. Dispoziție legală în virtutea căreia , după un anumit timp și în anumite condiții , se câștigă ori se pierde un drept sau încetează efectele unei hotărâri judecătorești neexecutate . 3. Recomandație dată de medic unui bolnav ( printr - o rețetă ) ; recomandație de folosire a unui medicament ; p . ext .

 

PRESTARE

PRESTÁRE , prestări , s . f . 1. Acțiunea de a presta și rezultatul ei ; prestație ( 1 ) . 2. ( În sintagma ) Prestarea jurământului = depunere a jurământului în condițiile prevăzute de lege ( sau de

 

PROBĂ

PRÓBĂ , probe , s . f . 1. Confirmare a unui adevăr , dovedire ; dovadă , semn , mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva . 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute ; încercare ; verificare . 3. Repetiție ( făcută în vederea unei reprezentații artistice ) . 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice . 5. Obiect dintr - o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr - un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte ; eșantion , mostră 6. Pildă , exemplu ,

 

PROSPECT

PROSPÉCT , prospecte , s . n . Afiș , anunț , scrisoare , pliant sau broșură în care se prezintă sumar planul unei lucrări în curs de apariție , calitățile , condițiile de vânzare și de folosire ale unui produs , intențiile unor instituții sau ale unor

 

PROSPER

PROSPÉR , - Ă , prosperi , - e , adj . Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite , favorabile ;

 

PROST

... minte ; nătărău , nerod , tont , prostănac . 2. Adj . , s . m . și f . ( Înv . și pop . ) ( Persoană ) fără știință de carte ; ( om ) neînvățat , ignorant . 3. Adj . De condiție socială modestă , din popor , de jos , de rând . 4. Adj . Obișnuit , comun . 5. Adj . ( Adesea adverbial ) Care nu este așa cum trebuie ( din punct de ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>