Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NATURĂ
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 320 pentru NATURĂ.
... ale verbului prin care se exprimă această categorie . 3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală , determinat de o anumită ordine și natură
MOLECULÁR , - Ă , moleculari , - e , adj . Care aparține moleculei , privitor la moleculă ; de natura
... MONOFIZITÍSM s . n . Doctrină creștină care susține uniunea divină și umană a lui Cristos într - o singură natură
MONOTELÍSM s . n . ( Rar ) Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi , una divină și una umană , dar o singură voință , cea
MONUMÉNT , monumente , s . n . 1. Operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile ; p . ext . construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare . 2. ( În sintagma ) Monument al naturii = plantă , animal , formațiune naturală , teritoriu etc . de mare însemnătate științifică sau estetică , considerate bunuri naționale , ocrotite prin lege și conservate pentru
MORALITÁTE s . f . Însușirea a ceea ce este moral ( I 1 ) ; natura , caracterul , valoarea unui fapt , a conduitei unei persoane sau a unei colectivități din punct de vedere
... m . 1. Organ al plantelor superioare , format dintr - un vârf vegetativ și din frunze tinere ( nedezvoltate încă ) acoperite de frunzulițe solzoase . 2. Excrescență mică , de natură patologică , pe unele organe . 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute , la cerb , la căprioară și la alte animale ...
... conștientă ( specifică omului ) îndreptată spre un anumit scop , în procesul căreia omul efectuează , reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale . 2. ( Concr . ) Folos material , bun agonisit prin lucru ; agoniseală , câștig , profit . 3. Efort de a realiza ceva ; strădanie ; ocupație ...
MUT , - Ă , muți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care nu poate vorbi , care este lipsit de facultatea vorbirii . 2. Adj . ( Despre acțiuni , atitudini ale omului ) Care se face , se petrece în tăcere , care nu se exprimă prin cuvinte . 3. Adj . Care nu vrea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări ; p . ext . căruia nu - i place să vorbească ( mult ) , care este tăcut din fire , taciturn . 4. Adj . P . ext . ( Despre elemente ale naturii etc . ) Tăcut , liniștit . 5. S . m . și f . ( Reg . ) Om slut ; om nepriceput , prost ,
... NACRÍT s . n . Varietate de caolinit care se află în natură