Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIMBĂ

 Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 392 pentru LIMBĂ.

FILOLOGIE

FILOLOGÍE s . f . Știință care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor , în special cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punct de vedere al limbii , al influențelor suferite , al modului în care ni s - au transmis și al autenticității , precum și cu editarea

 

FLACĂRĂ

... corp solid sau dintr - un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină ; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă

 

FONEM

FONÉM , foneme , s . n . Cea mai mică unitate sonoră a limbii , care are funcțiunea de a diferenția cuvintele între ele , precum și formele gramaticale ale aceluiași

 

FONETIC

FONÉTIC , - Ă , fonetici , - ce , s . f . , adj . 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea , transmiterea , audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat . 2. Adj . Relativ la sunetele unei limbi ; care ține de fonetică ( 1 ) , privitor la

 

FONOLOGIE

FONOLOGÍE s . f . Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale , stabilind sistemele de foneme ale unui idiom și caracterul diferitelor variante ; fonetică

 

FRANȚUZEȘTE

FRANȚUZÉȘTE adv . Ca francezii , în felul francezilor ; în limba franceză . - Franțuz + suf . -

 

FRANȚUZIRE

... FRANȚUZÍRE , franțuziri , s . f . ( Rar ) Faptul de a introduce în limbă

 

FRANCOFON

... FRANCOFÓN , - Ă , francofoni , - e , adj . , s . m . și f . ( Vorbitor ) de limbă

 

FRAZEOLOGIE

FRAZEOLOGÍE , frazeologii , s . f . 1. Fel propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele . 2. Fig . Vorbărie fără conținut , care ascunde sărăcia de idei ; vorbe goale și umflate ; pălăvrăgeală . [ Pr . : - ze -

 

FRIULANĂ

FRIULÁNĂ s . f . Ramură a limbii retoromane vorbită în nord - estul

 

FURNICAR

FURNICÁR^2 , furnicari , s . m . 1. ( Ornit . ) Albinărel . 2. Mamifer din America de Sud , cu capul lung și îngust , cu botul ascuțit , cu limba lungă și cleioasă , care se hrănește cu furnici ( Myrmecophaga jubata ) . - Furnică + suf . - ar . FURNICÁR^1 , furnicare , s . n . 1. Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici ; mușuroi . 2. Fig . Mulțime ( de oameni ) care

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>