Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 481 pentru R.

RĂSTOCI

RĂSTOCÍ , răstocesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A abate cursul unei ape sau a scădea nivelul unei ape ( până la secare ) pe o anumită porțiune pentru a prinde pești ( cu

 

RĂSTOCIRE

RĂSTOCÍRE , răstociri , s . f . ( Reg . ) Acțiunea de a răstoci și rezultatul ei . - V.

 

RĂSTURNA

RĂSTURNÁ , răstórn , vb . I . 1. Tranz . A scoate , a deplasa un corp din poziția lui normală , făcându - l să cadă într - o parte sau să ajungă cu susul în jos . 2. Tranz . A culca la pământ , a prăvăli , a doborî . 3. Tranz . Fig . A înlătura dintr - o situație înaltă , a scoate dintr - un post de conducere , a da jos de la putere . 4. Refl . A sta sau a se așeza într - o poziție comodă , cu spatele sprijinit de ceva ; p . ext . a se culca . - Răs - +

 

RĂSTURNARE

RĂSTURNÁRE , răsturnări , s . f . Acțiunea de a ( se ) răsturna și rezultatul ei ; doborâre . V.

 

RĂSTURNAT

RĂSTURNÁT , - Ă , răsturnați , - te , adj . Care se află cu susul în jos , invers decât este normal . V.

 

RĂSUC

RĂSÚC , răsucuri , s . n . Unealtă de lemn asemănătoare cu fusul , cu un cârlig la capătul de jos , de care se leagă firul pentru a putea fi

 

RĂSUCI

RĂSUCÍ , răsucésc , vb . IV . 1. Tranz . și intranz . A deforma un corp alungit , prin rotirea în sensuri opuse extremităților sale . 2. Tranz . și refl . A ( - și ) imprima o mișcare de rotație ; a ( se ) roti , a ( se ) întoarce . 3. Refl . A se întoarce brusc pe loc , schimbându - și direcția , poziția ; a se rostogoli . 4. Tranz . și refl . A ( - și ) mișca o parte a corpului , schimbându - i poziția . 5. Tranz . A învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână . 6. Tranz . A strânge un obiect , dându - i forma unui sul . 7. Tranz . A înfășura , a depăna un fir în jurul unui suport . - Răs - +

 

RĂSUCIRE

RĂSUCÍRE , răsuciri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) răsuci și rezultatul ei ; răsuceală . 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare , care face ca suprafața lor să devină elicoidală . 3. ( Bot . ; în sintagma ) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului , a tutunului și a pătlăgelelor roșii , manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a

 

RĂSUCIT

RĂSUCÍT , - Ă , răsuciți , - te , adj . Care a fost supus unei operații de răsucire ( 1 ) . V.

 

RĂSUCITOR

RĂSUCITÓR , - OÁRE , răsucitori , - oare , s . m . și f . Muncitor care răsucește firele într - o fabrică de textile sau de frânghii . - Răsuci + suf . -

 

RĂSUFLA

RĂSUFLÁ , răsúflu , vb . I . 1. Intranz . și tranz . ( Pop . ) A respira . 2. Intranz . A - și reveni după o emoție , după o grijă , o apăsare , după un efort fizic , a simți o ușurare după o stare de încordare . 3. Intranz . ( Despre vase , recipiente , locuri închise ) A comunica cu exteriorul , a străbate spre exterior , a lăsa să se scurgă încet fluidul pe care îl conține , printr - o gaură mică sau printr - o crăpătură ; ( despre conținutul unui vas ) a țâșni , a se scurge prin crăpături . 4. Intranz . , tranz . și refl . ( Pop . ) A ( - și ) destăinui gândurile și sentimentele ascunse , apăsătoare , pentru a se

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>