Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru II
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 1630 pentru II.
JUDÉȚ , județi , ( I , 1 , 2 ) s . m . , județe , ( I , 3 , 4 , II ) s . n . I. 1. S . m . ( În vechea organizare a Țării Românești ) Denumire dată cârmuitorului unui oraș ; primar . 2. S . m . ( Învechit și regional ) Judecător ( 1 ) . 3. S . n . Judecată ( 3 ) . 4. S . n . ( Înv . ; în religia creștină ) Judecata de apoi . II. S . n . 1. ( În vechea organizare a Țării Românești ) Împărțire administrativ - teritorială , corespunzătoare ținutului în Moldova . 2. Unitate administrativ - teritorială , în România , în componența căreia intră mai multe orașe și
... KAKÍU , - IE - IE
LARG , - Ă , largi , ( I ) adj . larguri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care ocupă o suprafață mare , care este extins în toate direcțiile ; întins , vast . 2. De dimensiuni mari ; lat . II. S . n . 1. ( Articulat ; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață ) Întreaga suprafață ( a unui loc ) ; partea mai largă ( a unui loc ) . 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile ; întindere mare , spațiu
LEGÁ^2 , leghez , vb . I . Tranz . ( Înv . ) A lăsa ceva prin legat ^2 , prin testament ; a testa ^1 . LEGÁ^1 , leg , vb . I . I. Tranz . 1. A împreuna , a uni strâns ( printr - un nod , o fundă ) capetele de sfoară , de ață , de sârmă , de lanț etc . ( astfel încât să formeze un tot ) . 2. A închide la gură un sac , o pungă , o boccea etc . , adunând marginile și înnodându - le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă ; a strânge , a împacheta un obiect sau un material într - o învelitoare ( basma , sac , pungă etc . ) și a o închide în felul arătat . 3. A fixa , a strânge ceva cu o funie , cu un șiret etc . ca să nu se desfacă sau să nu se clatine . 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a - i pune scoarțe ; a broșa , a cartona ; p . restr . a coperta . II. 1. Tranz . A prinde , a agăța , a atârna un obiect de altul cu ...
LÉGE , legi , s . f . I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale , necesare , generale , relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen , între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces . II. 1. Normă cu caracter obligatoriu , stabilită și apărată de puterea de stat . 2. ( Pop . ) Proces , judecată . 3. Legalitate , constituționalitate . III. Religie ,
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
LINGURÁR , lingurari , ( I ) s . m . , lingurare , ( II ) s . n . I. S . m . Meșter care lucrează ( sau vinde ) linguri de lemn . 2. Țigan ( care face linguri ) . II. S . n . Poliță specială pe care se țin ( la țară ) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie . - Lingură + suf . -
LOC , locuri , s . n . I. 1. Punct , porțiune determinată în spațiu . 2. Spațiu ocupat de cineva sau de ceva . 3. Pasaj într - o scrisoare ; publicație în care a apărut un anumit lucru . II. 1. Slujbă , post ^2 ; funcție . 2. Situație socială a cuiva ; p . gener . situație . III. Moment potrivit ; prilej , ocazie . IV. ( În expr . ) În loc de . . . sau în locul . . . , se spune pentru a arăta o înlocuire , o substituire . În loc să . . . ( sau de a . . . ) , se spune pentru a arăta raportul de opoziție dintre două idei , două acțiuni
LUÁ , iau , vb . I . Tranz . I. 1. A prinde un obiect în mână spre a - l ține ( și a se servi de el ) sau spre a - l pune în altă parte . 2. A mânca ( pe apucate ) , a înghiți din ceva ; spec . a înghiți o doctorie . 3. A îmbrăca , a pune pe sine o haină etc . II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla ; a smulge , a desprinde . 2. A scoate ceva în cantitate limitată . 3. A deposeda pe cineva de un lucru ( fără intenție de a și - l însuși ) . III. 1. A - și însuși ceea ce i se cuvine , a pune stăpânire pe ceva ; p . ext . a primi , a căpăta . 2. A ( - și ) face rost de ceva ; a găsi pe cineva sau ceva . 3. A cumpăra . 4. A încasa o sumă de bani . 5. A - și însuși un lucru străin . 6. A cuceri ; a ...
LÚCRU , lucruri , s . n . I. Tot ceea ce există ( în afară de ființe ) și care este conceput ca o unitate de sine stătătoare ; obiect . II. 1. Activitate ( fizică sau intelectuală ) întreprinsă pentru realizarea unui scop ; muncă , treabă ; acțiune , faptă . 2. Ceea ce se efectuează , rezultatul muncii . III. 1. Chestiune , problemă . 2. Situație , fapt , fenomen ; ( la pl . ) întâmplare ,
LÚME , lumi , s . f . I. 1. Totalitate a celor existente în realitate ; univers , cosmos . 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili , constituind un sistem organizat ; sistem solar , sistem planetar . 3. Globul pământesc ( cu întreaga lui viață animală și vegetală ) , pământul locuit de om . 4. ( Înv . și reg . ) Lumină . Lumea ochiului ( sau ochilor ) = pupila ochiului ( sau ochilor ) . II. 1. Populația globului pământesc , omenirea întreagă ; umanitatea . 2. Categorie de oameni , grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii , al culturii , al felului de viață etc . și care prezintă trăsături specifice . Lumea artiștilor . 3. Oameni , mulțime , public ; societate , mediu social . III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană ; viață , existență . 2. ( În sintagmele ) Lumea albă = ( în basme ) viața pământească , în care trăiesc oamenii . Lumea neagră = ( în basme ) viața subpământeană , în care ar trăi duhurile rele . Lume de apoi ( sau lumea cealaltă , ceea lume ) = a ) ( în concepțiile religioase ) viața de dincolo de moarte ; b ) ( în basme ) regiune imaginată dincolo de acest pământ , celălalt