Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 1
Rezultatele 14701 - 14710 din aproximativ 15906 pentru 1.
... TĂBĂCÍRE , tăbăciri , s . f . Acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei ; tăbăceală , tăbăcit ^1
... Despre piele ) Care a fost transformat , cu ajutorul tananților , într - un produs moale , suplu , impermeabil , elastic și rezistent la uzură . V. tăbăci . TĂBĂCÍT^1
... TĂBĂRÎ , tábăr , vb . IV . Intranz . 1. A se repezi la cineva ( cu violență , dușmănos ) , a da năvală asupra cuiva ; a se năpusti . 2. ( Înv . ) A ...
... TĂBLUÍT , - Ă , tăbluiți , - te , adj . Acoperit cu tablă ^1
... TĂCEÁ , tac , vb . II . Intranz . 1. A nu vorbi nimic , a se abține să vorbească . 2. A înceta să vorbească , să plângă , a se ...
... TĂCIÚNE , tăciuni , s . m . 1. Rămășiță dintr - o bucată de lemn care a ars incomplet ; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără . 2. Boală a ...
... TĂCÚT , - Ă , tăcuți , - te , adj . 1
... TĂÍȘ , tăișuri , s . n . 1. Parte mai subțire , ascuțită , destinată să taie , a unui instrument , a unei unelte ( de obicei a unui cuțit ) ; ascuțiș ...
... TĂIETÓR , - OÁRE , tăietori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care taie ; tăios ; ascuțit . 2. S . f . Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene , folosită în medicina populară ...
... TĂIETÚRĂ , tăieturi , s . f . 1. Acțiunea de a tăia ; ( concr . ) locul unde s - a tăiat ceva ; spec . rană provocată de un instrument tăios . 2. Drum ( adâncit ...
... TĂINUÍ , tăinuiesc , vb . IV . 1. Tranz . A păstra o taină , a ține secret , a nu lăsa să se știe , să se afle ceva ; a ...