Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: TĂBĂCI

  Vezi și:TĂBĂCIRE, BIZON, ȘAGRINA, ȘAMIZA, ȘEVRETĂ, ANTILOPĂ, ARGĂSI, ARGĂSIT, BLANȘIRUIRE, BLANC ... Mai multe din DEX...

TĂBĂCIT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

TĂBĂCÍT^1 s.n. Tăbăcire. - V. tăbăci.

Sursa : DEX '98

 

TĂBĂCÍT^2, -Ă, tăbăciți, -te, adj. (Despre piele) Care a fost transformat, cu ajutorul tananţilor, într-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent la uzură. ** Fig. (Despre pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vânt; bătătorit de muncă; bătucit, înăsprit. - V. tăbăci.

Sursa : DEX '98

 

TĂBĂCÍT s. v. tăbăcire.

Sursa : sinonime

 

TĂBĂCÍT adj. argăsit, (reg.) crușit, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubit. (Piei \~.)

Sursa : sinonime

 

tăbăcít s. n.

Sursa : ortografic

 

TĂBĂCÍ//T \~tă (\~ți, \~te) 1) (despre piei) Care a fost supus procesului de tăbăcire. 2) fig. (despre pielea omului, mâini, față) Care este înăsprit de acțiunea unor factori externi (vânt, soare etc.). /v. a tăbăci

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru TĂBĂCIT

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru TĂBĂCIT.

Ion Luca Caragiale - D'ale carnavalului

Ion Luca Caragiale - D'ale carnavalului D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 Persoanele 2 ACTUL I 2.1 SCENA I 2.2 SCENA II 2.3 SCENA III 2.4 SCENA IV 2.5 SCENA V 2.6 SCENA VI 2.7 SCENA VII 2.8 SCENA VIII 2.9 SCENA IX 2.10 SCENA X 2.11 SCENA XI 2.12 SCENA XII 3 ACTUL II 3.1 SCENA I 3.2 SCENA II 3.3 SCENA III 3.4 SCENA IV 3.5 SCENA V 3.6 SCENA VI 3.7 SCENA VII 3.8 SCENA VIII 3.9 SCENA IX 3.10 SCENA X 3.11 SCENA XI 3.12 SCENA XII 3.13 SCENA XIII 4 ACTUL III 4.1 SCENA I 4.2 SCENA II 4.3 SCENA III 4.4 SCENA IV 4.5 SCENA V 4.6 SCENA VI 4.7 SCENA VII 4.8 SCENA VIII 4.9 SCENA IX Persoanele NAE GIRIMEA , frizer și subchirurg IANCU PAMPON MACHE RAZACHESCU , ce-i mai zice și CRĂCĂNEL UN CATINDAT DE LA PERCEPȚIE IORDACHE , calfă la Girimea UN IPISTAT DIDINA MAZU MIȚA BASTON UN CHELNER O MASCĂ MĂȘTI, PUBLIC, SERGENȚI ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TĂBĂCIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 42 pentru TĂBĂCIT.

TĂBĂCIRE

... TĂBĂCÍRE , tăbăciri , s . f . Acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei ; tăbăceală , tăbăcit ^1 , argăsire , argăseală , argăsit , tanaj . - V. tăbăci

 

BIZON

BIZÓN , bizoni , s . m . 1. Animal rumegător sălbatic din subfamilia bovinelor , cu fruntea mare , bombată , cu coarne scurte , cu umerii mai ridicați decât crupa , cu o coamă deasă ( Bison bison ) . 2. Pielea tăbăcită a acestui animal ; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului (

 

ȘAGRINA

ȘAGRINÁ , șagrinez , vb . I . Tranz . A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea , cu ajutorul șagrinului , a unui desen special , în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de

 

ȘAMIZA

... ȘAMIZÁ , șamizez , vb . I . Tranz . A tăbăci

 

ȘEVRETĂ

ȘEVRÉTĂ , șevrete , s . f . Piele de ovine tăbăcită cu săruri minerale , caracterizată prin finețe , moliciune , elasticitate , netezime și prin rezistență relativ redusă , servind la confecționarea fețelor de încălțăminte pentru femei și

 

ANTILOPĂ

ANTILÓPĂ , antilope , s . f . 1. Nume dat mai multor rumegătoare , cu trupul suplu , cu picioarele lungi și subțiri , care trăiesc prin țările calde . 2. Pielea tăbăcită a antilopei ( 1 ) sau material care imită această

 

ARGĂSI

... cu un amestec de substanțe , pentru a le face trainice , impermeabile , flexibile ; a cruși , a încruși , a tăbăci

 

ARGĂSIT

ARGĂSÍT^2 , - Ă , argăsiți , - te , adj . ( Despre piei , blănuri ) Prelucrat pentru a deveni trainic și impermeabil ; tăbăcit , ( reg . ) dubit , încrușit . - V. argăsi . ARGĂSÍT^1 s . n . Faptul de a argăsi . - V.

 

BLANȘIRUIRE

BLANȘIRUÍRE s . f . Operație de curățire a dosului pieilor

 

BLANC

BLANC ^2 , blancuri , s . n . Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite . BLANC ^1 s . n . 1. Piele tăbăcită , suplă și elastică , folosită în marochinărie . 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...