Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GALBENĂ

 Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 381 pentru GALBENĂ.

ERITROPSINĂ

... Proteină de culoare roșie , legată de vitamina A , prezentă în unele celule ale retinei și care , sub acțiunea luminii , își schimbă culoarea spre galben

 

FASOLE

FASÓLE s . f . 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor , cu frunzele compuse din trei foliole mari , păroase , cu flori albe , albe - verzui , roz sau roșii , cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale , folosite în alimentație ( Phaseolus vulgaris ) . 2. Păstaia fasolei ( 1 ) , de culoare verde sau galbenă ; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi . 3. Mâncare preparată din păstăile ( cu boabe ) sau din boabele de fasole ( 1 ) . [ Var . : ( reg . ) făsúle , fasúle s .

 

FECIORICĂ

FECIORÍCĂ , feciorele , s . f . Mică plantă erbacee târâtoare , cu flori galbene - verzui ( Herniaria glabra ) . - Fecioară + suf . -

 

FENICUL

FENÍCUL , feniculi , s . m . Plantă erbacee înaltă , cu frunze penate , cu flori mici , galbene , ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie ( Foeniculum

 

FIERE

FIÉRE s . f . 1. Lichid amar , de culoare galbenă - verzuie , secretat de ficat ; bilă ^1 . 2. ( Și în sintagma bășica fierii ) Vezicula biliară . 3. Compus : fierea - pamântului = a ) plantă erbacee medicinală cu flori roșietice , rar albe , cu gust amar ( Erythraea centaurium ) ; b ) plantă erbacee inferioară , cu talul târâtor , având pe partea inferioară rudimente de frunză ( Marchantia polymorpha ) ; fiere - de - urs = numele a doi arbuști tropicali și mediteraneeni din care se extrage saburul ; a ) arbust înalt de 3 - 4 m , cu frunze mari și flori violacee dispuse într - un spic ( Alo� ferox ) ; b ) arbust înalt de 1 m , ramificat , cu frunze dispuse în rozetă ( Alo�

 

FLĂMÂNZICĂ

FLĂMÂNZÍCĂ , flămânzele , s . f . Plantă erbacee din familia cruciferelor , cu tulpina și frunzele păroase și cu florile galbene ( Draba nemorosa ) . - Flămând + suf . -

 

FLUIERĂTOR

FLUIERĂTÓR , - OÁRE , fluierători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care fluieră . 2. S . f . Fluier ( 2 ) . 3. S . f . Plantă erbacee cu flori galbene - verzui și cu fructe bace roșii ( Tamus communis ) . [ Pr . : flu - ie - ] - Fluier + suf . -

 

FLUIERAR

FLUIERÁR , fluierari , s . m . 1. Persoană care cântă din fluier ( 1 ) ; fluieraș ( 2 ) . 2. ( Reg . ) Meșter care face fluiere ( 1 ) . 3. Nume dat mai multor păsări care emit sunete ca ale fluierului ( 1 ) , dintre care cea mai cunoscută are capul și spatele negru cu pete galbene - aurii , ciocul lung și subțire și picioarele lungi ( Charadrius pluvialis ) . [ Pr . : flu - ie - ] - Fluier + suf . -

 

FLUOR

FLUÓR s . n . Element chimic , gaz foarte activ , de culoare galbenă - verzuie , cu miros înăbușitor , care face parte din grupa halogenilor . [ Pr . : flu -

 

FLUORINĂ

FLUORÍNĂ s . f . Fluorură naturală de calciu , care se găsește sub formă de cristale cubice , transparente , incolore sau de culoare verde , galbenă , roz , violet . [ Pr . : flu -

 

FLUTUREL

FLUTURÉL , fluturei , s . m . 1. Fluturaș ( 1 ) . 2. ( La pl . ) Plantă erbacee ornamentală , cu flori reunite în capitule mari , galbene în partea superioară , purpurii la bază ( Gaillardia aristata ) . - Fluture + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>