Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AȘEZA
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 409 pentru AȘEZA.
CRISTALÍN , - Ă , cristalini , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Limpede , curat , transparent , caracteristic cristalului ( 2 ) ; fig . ca de cristal . 2. ( Despre roci , munți etc . ) Care este format din șisturi cristaline . 3. Adj . Care se prezintă sub formă de cristale ( 2 ) . 4. S . n . Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe , așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe . 5. S . n . Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr - o regiune . [ Pl . și : ( n . )
... neobișnuit ; a se minuna ( și a - și face semnul crucii ) ; a se încruci . 2. Tranz . ( Rar ) A așeza
... 1. Refl . ( Despre păsări ) A - și face cuibul undeva ; a - și face loc în cuibar . 2. Tranz . ( Rar ) A așeza
... CUIBÁ , pers . 3 cuibeáză , vb . I. Intranz . A - și avea , a - și așeza
CULCÁT^2 , - Ă , culcați , - te , adj . Așezat în poziție orizontală . - V. culca . CULCÁT^1 s . n . Culcare . - V.
CULEGÁR , culegare , s . n . Instrument de metal de forma unei cutii alungite , cu trei pereți , dintre care unul mobil , care servește tipografului să așeze una câte una literele în rânduri egale , formând textul de imprimat ; vingalac . - Culege + suf . -
... jos . 3. A aduna laolaltă ; a colecționa . 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza
CUMÁN , - Ă , cumani , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană aparținând unei populații de neam turcic care , migrând dinspre est , în sec . XI s - a așezat pe teritoriul țărilor românești , unde , în parte a fost asimilată de populația românească . 2. Adj . Care aparține cumanilor ( 1 ) , privitor la
CUMINȚÍT , - Ă , cumințiți , - te , adj . Care a devenit mai așezat , mai serios ; care s - a făcut mai înțelept , mai cu judecată . - V.
CUMÍNTE , cuminți , adj . 1. Cu purtări bune ; așezat , liniștit . 2. Cu judecată ; deștept ,
CÚMPĂNĂ , cumpene , s . f . 1. Dispozitiv format dintr - o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt , având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată , cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână . 2. Cântar format dintr - o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor . 3. Simbol al justiției , reprezentat printr - o balanță . 4. ( În sintagmele ) Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă , pornind la vale pe unul dintre cele două versante . Cumpăna nopții = miezul nopții . 5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect ; nivelă cu bulă de aer . 6. Fig . Soartă ( rea ) ; primejdie , nenorocire ; încercare la care este supus