Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2
Rezultatele 12001 - 12010 din aproximativ 14398 pentru 2.
... RUINÁT , - Ă , ruinați , - te , adj . 1. Căzut în ruină ; dărăpănat . 2
... RUJ , rujuri , ( 1 ) s . n . 1. Produs cosmetic cu diferite nuanțe de roșu , folosit pentru a colora buzele ; roșu de buze . 2
... vb . I . Tranz . 1. A înfășura manual sau mecanizat un material textil pe un sul de lemn sau metalic , formând un rulou ( 1 ) . 2. A proiecta un film pe ecran într - o sală de cinematograf . 3. A face să circule bunuri , bani , investindu - i în ...
... RULÁDĂ , rulade , s . f . 1. Prăjitură făcută dintr - o foaie de aluat , înfășurată în formă de sul și umplută cu dulceață , cremă etc . 2. Fel de mâncare preparat din mușchi de vacă sau de porc umplut cu tocătură , ouă fierte etc . și rulat , sau din carne tocată amestecată cu ...
... s . n . 1. Timpul dintre două încărcături succesive ale unui vagon de marfă de cale ferată , totalizând timpul necesar aducerii , încărcării , transportului , descărcării și manevrelor . 2
... o panglică lungă de pânză sau de oțel împărțită în centimetri și care se strânge , prin rulare , într - o casetă cilindrică prin acționarea unei manivele . 2. Instalație folosită la unele jocuri de noroc , formată dintr - un disc împărțit în compartimente numerotate și dintr - o bilă care se învârtește o dată cu ...
... inele concentrice , separate prin bile sau cilindri cu același diametru , care transformă mișcarea de alunecare în mișcare de rostogolire , micșorând prin aceasta rezistența de frecare . 2
... RULÓU , rulouri , s . n . 1. Obiect în formă de sul . Rulou de hârtie . 2. Organ de mașină care se poate roti în jurul unei axe și care servește la susținerea și la rularea unui sistem tehnic , la transmiterea unei ...
... RUMB , rumburi , s . n . 1. Gură de aerisire a magaziilor unui șlep , situată pe punte . 2
... RUMEGĂTÓR , - OÁRE , rumegători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre animale ) Care rumegă ( 1 ) . 2. S . f . ( La pl . ) Subordin de mamifere având conformația dinților și stomacul ( compus din mai multe camere ) adaptate pentru rumegare ; ( și la sg . ) animal care ...
... RUMEGĂTÚRĂ , rumegături , s . f . 1. Ceea ce a fost rumegat ( 1 ) , hrană rumegată . 2