Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂDĂCINĂ

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 180 pentru RĂDĂCINĂ.

PERICICLU

PERICÍCLU , pericicluri , s . n . Strat extern al cilindrului central al rădăcinii sau tulpinii

 

PILIFERĂ

... PILIFÉRĂ , pilifere , adj . Zonă piliferă ( Bot . ; în sintagma ) = porțiune din rădăcină

 

PIVOT

... Fus de formă cilindrică , tronconică , conică etc . , care se rotește ori alunecă într - un lagăr la care sarcina acționează în direcția axului . 2. S . n . Rădăcină principală , verticală , îngroșată a unor plante ca morcovul , sfecla etc . 3. S . n . Fig . Element , punct de sprijin esențial care asigură desfășurarea unei ...

 

PLAUR

PLÁUR , plauri , s . m . Vegetație acvatică compactă , constituită dintr - o acumulare de rădăcini , rizomi de stuf și diverse elemente organice și minerale , care formează insule plutitoare la suprafața apei ; plav . [ Pr . : pla -

 

PLAVIE

PLÁVIE , plavii , s . f . Insuliță plutitoare ( sau fixată la malul apei ) formată din stuf , ierburi , rizomi , rădăcini de arbori etc . intrate în putrefacție și amestecate cu

 

POSTEROLINGUAL

POSTEROLINGUÁL , - Ă , posterolinguali , - e , adj . ( Fon . ; și substantivat , f . ) ( Sunet ) care are baza de articulație la rădăcina limbii . [ Pr . : - gu -

 

PREFIX

PREFÍX , prefixe , s . n . 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt , pentru a forma un derivat . 2. ( În telefonia interurbană automată ) Număr care indentifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al

 

PRUNDOI

PRUNDÓI , prundoaie , s . n . Insulă plutitoare în Delta Dunării , alcătuită din nămol , papură și rădăcini . - Prund + suf . -

 

PTERIDOFITĂ

... PTERIDOFÍTĂ , pteridofite , s . f . ( La pl . ) Încrengătură de plante superioare cu rădăcină

 

PUI

PUÍ^3 , pers . 3 puiește , vb . IV. Tranz . ( Reg ; despre păsări ) A face pui ^1 . [ Var . : puiá vb . I ] PUI ^2 , pui , s . m . Puișor ^2 . PUI ^1 , pui , s . m . , interj . I. S . m . 1. ( De obicei urmat de determinări care indică specia ) Pasăre , de la ieșirea din ou până la maturitate . 2. Spec . Pui ^1 ( I 1 ) de găină ; carnea gătită a acestei păsări . 3. P . gener . Orice animal de la naștere până la maturitate . 4. Ou sau larvă de insectă . 5. Copil . 6. Plantă tânără , puiet ; ramură tânără care crește din rădăcina sau tulpina unei plante ; mlădiță , lăstar . 7. ( Pop . ; la pl . ) Cusătură decorativă măruntă în formă de cruciulițe pe pieptul , pe poalele și pe mânecile cămășilor țărănești . 8. Ambarcație mică cu vâsle , folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari . II. Interj . ( De obicei repetat ) Strigăt cu care se cheamă puii ^1 ( I 2 ) sau alte păsări de

 

PURPURINĂ

PURPURÍNĂ s . f . Substanță de culoare roșie - purpurie , extrasă din rădăcina unor plante din familia rubiaceelor , folosită la prepararea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>