Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLANTA
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 955 pentru PLANTA.
AFÍD , afide , s . n . ( La pl . ) Subordin de insecte homoptere , cuprinzând păduchii de plante mici , cu forme aripate și nearipate ( Aphidinea ) ; ( și la sg . ) insectă care face parte din acest
AGĂȚĂTÓR , - OÁRE , agățători , - oare , adj . s . f . I. Adj . Care ( se ) agață . Plante agățătoare . II. 1. s . f . Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui ; atârnătoare . 2. ( La pl . ) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi , care le permit să se agațe cu ușurință de copaci . [ Var . : acățătór , - oáre adj . ] - Agăța + suf . -
AGÁVĂ , agave , s . f . Nume dat mai multor plante ornamentale , cu frunze lungi până la 2 m , late și groase , cu spini pe margini , originare din America ( Agave ) ; din fibrele frunzelor uneia dintre specii ( Agave americana ) se fac frânghii și diferite
AGRICULTÚRĂ , agriculturi , s . f . 1. Cultivare a pământului . 2. Ramură a producției materiale care are ca obiect cultura plantelor și creșterea animalelor în vederea obținerii unor produse alimentare și a unor materii prime ; totalitatea lucrărilor și a metodelor întrebuințate în acest
AGROBIOLOGÍE s . f . Știință care se ocupă cu acțiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor și creșterii animalelor , constituind , totodată , baza teoretică a științelor agronomice . [ Pr . : - bi -
AGROCHIMÍE s . f . Știința care se ocupă cu studiul circuitului substanțelor nutritive în mediul de creștere și de dezvoltare a plantelor agricole , în vederea stabilirii măsurilor de sporire a producției și de îmbunătățire a calității
AGROLOGÍE s . f . Știință agricolă care se ocupă cu studiul solului ca rezultat al acțiunii factorilor naturali și cu influiența pe care o are solul asupra plantelor ; vechea denumire a
AGROTÉHNIC , - Ă , agrotehnici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație , sol și plantele cultivate . 2. Adj . Care aparține agrotehnicii ( 1 ) , care se referă la
AGROZOOTEHNÍE s . f . Tehnica cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor domestice ; agrozootehnică ( 1 ) . [ Pr . : - zo - o - ] - Agro - +
ALBÍȚĂ , albițe , s . f . 1. ( Iht . ) Obleț . 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene ( Alyssum ) . - Alb + suf . -
ALBUMÉN s . n . Țesut vegetal din semințele unor plante , în care se depozitează substanțele nutritive de rezervă și care servește embrionului ca hrană în timpul