Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ������������������IE
Rezultatele 1191 - 1200 din aproximativ 1630 pentru ������������������IE.
PREPÚNE , prepún , vb . III . Tranz . 1. ( Pop . ) A bănui pe cineva sau ceva , a suspecta ; a presupune ceva . 2. ( Rar ) A însărcina pe cineva cu o funcție ; a propune într - o
PRÉSĂ , prese , s . f . I. Dispozitiv , unealtă , mașină cu care se execută operația de presare a unui material , obiect . II. Totalitatea publicațiilor cotidiene și periodice ( ziare , reviste etc . ) folosite ca mijloace de informare , de educare etc . a
PRESCRÍE , prescríu , vb . III . 1. Tranz . A indica , a arăta ; ( p . spec . ) a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav . 2. Tranz . A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut ; a dispune , a hotărî . 3. Refl . pasiv ( Despre pedepse penale , drepturi de proprietate etc . ) A se stinge , a înceta prin prescripție ( 2 ) ; a - și pierde valabilitatea . 4. Tranz . ( Înv . ) A transcrie un
PRESUPÚNE , presupún , vb . III . Tranz . 1. A admite în mod prealabil ( și provizoriu ) că ceva este posibil , real , adevărat ; a fi de părere , a crede , a socoti ; a bănui . 2. A avea ca premisă existența prealabilă a unui lucru , a fi condiționat de . . . ; a implica . - Pre - ^1 + supune ( după fr .
PRETÍNDE , pretínd , vb . III . 1. Tranz . A cere insistent un lucru ; a reclama , a revendica . 2. Tranz . și intranz . A susține , a afirma ceva cu tărie . 3. Tranz . ( Despre acțiuni , realizări ) A avea nevoie de . . . , a impune ca o necesitate ; a
PREVEDEÁ , prev ? d , vb . II . 1. Tranz . A deduce ( din fapte care precedă ) evoluția evenimentelor viitoare ; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple ; a întrezări ; a presimți . 2. Tranz . ( Despre legi , regulamente , îndrumări etc . ) A specifica , a prescrie ; a indica , a menționa . 3. Tranz . A echipa , a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare . 4. Refl . ( Înv . și reg . ) A se vedea prin ceva ; a se
PREZÉNT^1 , prezente , s . n . ( Înv . ) Dar , cadou . PREZÉNT^2 , - Ă , prezenți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul : de față . 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care el se referă ; actual , contemporan ; care se petrece chiar acum , în momentul de față . II. S . n . 1. Perioadă de timp variabilă , concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor ; epoca , timpul actual , contemporan ; contemporaneitate ; p . ext . situație actuală . 2. ( Gram . ) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de
PREZÍCE , prezic , vb . III . Tranz . A spune , a anunța dinainte ce se va întâmpla , orientându - se după anumite indicații prezente , după intuiție , raționament etc . A ghici viitorul cuiva ( în cărți , în cafea , în palmă etc . ) . - Pre ^1 - + zice ( după fr .
... PREZIDENȚÍE , prezidenții , s . f . Președinție . - Prezident + suf . - ie
... din loc în loc ; hoinăreală , vagabondare . 2. Părăsire a locului natal , stabilire într - un loc străin , în altă țară ; exil , refugiu . - Pribeag + suf . - ie
PRICÉPE , pricép , vb . III . 1. Tranz . A înțelege , a pătrunde ceva cu mintea . 2. Refl . A avea cunoștințe într - o materie , într - un domeniu ; a dovedi iscusință , îndemânare , experiență într - o acțiune , într - o situație ; a fi capabil , în stare să facă