Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru P�%

 Rezultatele 1161 - 1170 din aproximativ 2789 pentru P�%.

DROB

... mici , galbene - aurii ( Neslia paniculata ) . DROB ^1 , ( 1 ) , drobi , s . m . , ( 2 , 3 ) , droburi , s . n . 1. S . m . Bucată , bulgăre mai mare de sare ; p

 

DUȘ

... asigură țâșnirea reglabilă și concomitentă a mai multor jeturi mici de apă . 2. Ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul dușului ( 1 ) ; p

 

DUCE

... îndruma , a - l introduce undeva ; a conduce . 3. A deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva ; p . ext . a apropia de cineva sau ceva . Duce lingura la gură . 4. A transmite vești , vorbe , răspunsuri , salutări etc . 5. A ...

 

DUDUI

... A se zgudui , a se cutremura , a bubui ( din cauza unor lovituri , explozii etc . repetate ) . 2. Intranz . ( Despre motoare , mașini etc . ; p . ext . despre ateliere , fabrici etc . ; la pers . 3 ) A produce un zgomot sacadat . 3. Tranz . ( Înv . și reg . ) A îmboldi , a ...

 

DUHOVNICESC

... DUHOVNICÉSC , - EÁSCĂ , duhovnicești , adj . Al duhovnicului , privitor la duhovnic ; p

 

DULCEAȚĂ

... DULCEÁȚĂ , dulcețuri , s . f . 1. Însușirea de a fi dulce ; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite ; p . ext . gust plăcut al unei mâncări sau băuturi . 2. Preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr . 3. Aliment ...

 

DUMICA

... un aliment ; ( în special ) a mesteca în gură un aliment . 2. A tăia pe cineva în bucăți ; a ciopârți ; p

 

DURĂI

... 3 dúrăie , vb . IV. Intranz . ( Pop . ) A se da peste cap , de - a dura , a se rostogoli ( cu zgomot ) ; p

 

DUS

... DUS ^2 , - Ă , duși , - se , adj . 1. Plecat ( fără a se mai întoarce ) ; p . ext . mort . 2. Fig . Desprins de realitate ; absent , îngândurat . V. duce . DUS ^1 s . n . ( Rar ) Faptul de a ( se ) duce ; plecare . - V ...

 

EȘAFOD

... EȘAFÓD , eșafoduri , s . n . Platformă construită în evul mediu în piețe publice , pe care erau executați condamnații la moarte ; p

 

EBENIST

... EBENÍST , - Ă , ebeniști , - ste , s . m . și f . 1. Tâmplar specializat în placarea mobilei ; p

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>