Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SĂMÂNȚĂ
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 197 pentru SĂMÂNȚĂ.
LÓRI s . m . Mamifer lemurian din India și Ceylon , lung de circa 25 cm , care se hrănește mai ales cu fructe și cu semințe ( Loris
... baligă , cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui . 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe , cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut . - Mânji + suf . - eală ...
MANȘÓN , manșoane , s . n . 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină , în formă cilindrică , deschis la ambele capete , confecționat din blană sau din stofă vătuită și folosit pentru a apăra mâinile de frig . 2. Piesă în formă de inel sau de țeavă scurtă , care servește la îmbinarea a două țevi , bare etc . ; parte lărgită de la capătul unui tub , care servește la îmbinarea acestuia cu un alt tub . 3. ( Bot . ) Membrană protectoare a seminței , a tulpinii
MARCATÓR , - OARE , marcatori , - oare , subst . 1. S . n . Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța sau răsadul . 2. S . m . și f . Persoană care lucrează la marcarea unor produse ( industriale ) . 3. S . m . ( Sport ) Persoană care marchează ( 4 ) puncte sau goluri pentru echipa sa . - Marca + suf . -
MÁZĂRE s . f . Plantă erbacee de cultură , din familia leguminoaselor , cu flori albe sau trandafirii și cu semințe sferice , comestibile , închise în păstăi ( Pisum
MEI subst . 1. S . m . Plantă erbacee din familia gramineelor , cu inflorescența ramificată și cu flori albe - gălbui , folosită ca nutreț pentru vite ; părâng , păsat ( Panicum miliaceum ) ; p . restr . semințele acestei plante , folosite în trecut pentru hrana oamenilor , azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări . 2. S . n .
MONOGÉRMĂ , monogerme , adj . ( Bot . ; despre semințe ) Cu un singur
... MONOSPÉRM , - Ă , monospermi , - e , adj . ( Despre fructe ) Care are o singură sămânță
MUCILÁGIU , mucilagii , s . n . 1. Substanță cleioasă care se afla în semințele de cereale , de leguminoase sau de plante uleioase , folosită , pentru proprietățile ei emoliente , în medicină , la aplicarea de cataplasme , loțiuni etc . 2. Material cleios ( dăunător ) rezultat prin degradarea compușilor celulozei din pasta de hârtie , sub acțiunea unor ciuperci și
NĂÚT s . m . Plantă din familia leguminoaselor , cu frunze compuse , flori liliachii sau albe și fructe păstăi , care conțin semințe de formă sferică neregulată ( Cicer
NĂUTÍU , - ÍE , năutii , adj . De culoarea semințelor de năut ; gălbui . [ Pr . : nă - u - . - Var . : ( reg . ) nohutíu , - ie adj . ] - Năut + suf . -