Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MOARTĂ
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 154 pentru MOARTĂ.
PROSCRÍE , proscriu , vb . III . Tranz . 1. ( În Roma antică ) A condamna la moarte ( pentru infracțiuni politice ) fără forme judiciare , publicând pe o listă numele celui osândit . 2. A lua măsuri represive ( privative de libertate ) împotriva cuiva , în special pentru motive politice ; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie ; a exila , a alunga , a izgoni . 3. ( Rar ) A interzice , a
PROSCRÍPȚIE , proscripții , s . f . 1. ( În Roma antică ) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva , fără forme de judecată , pentru infracțiuni politice . 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică ; izgonire din patrie , exil ,
PSIHOMANȚÍE s . f . Pretinsă artă de a ghici viitorul prin invocarea spiritelor celor
PURGATÓRIU s . n . ( În religia catolică ) Loc unde sufletele celor morți cu păcate mai ușoare s - ar purifica prin suferințe înainte de a intra în
PUTREFÁCȚIE , putrefacții , s . f . 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice ( vii sau moarte ) sub influența unor bacterii ; putrezire . 2. Fig . Descompunere , decădere
... PUTREZICIÚNE , putreziciuni , s . f . 1. Materie organică putredă ; organism mort
RĂPOSÁRE s . f . ( Rar ) Faptul de a răposa ; moarte . - V.
... RĂPOSÁT^1 s . n . ( Rar ) Răposare . - V. răposa . RĂPOSÁT^2 , - Ă , răposați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Mort
RĂPÚNERE s . f . ( Pop . ) Acțiunea de a ( se ) răpune și rezultatul ei ; pieire , moarte ; înfrângere , doborâre . - V.
RAI ^2 , raiuri , s . n . ( Nav . ) Roată de lemn sau de metal , cu caneluri la margine , prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oțel . - Et . nec . RAI ^1 s . n . Loc plin de încântare și de fericire unde , potrivit credințelor religioase , ar ajunge după moarte sufletele celor care respectă preceptele religiei ; paradis , eden , cer ^2 (
RITIDÓM , ritidomuri , s . n . Strat extern al scoarței arborilor bătrâni , alcătuit din țesuturi moarte care se desprind în lamele