Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXPRIMAT

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 417 pentru EXPRIMAT.

DESINENȚĂ

DESINÉNȚĂ , desinențe , s . f . Element morfologic care , adăugat la tema unui cuvânt , exprimă în flexiunea nominală cazul , numărul ( la adjectiv și genul ) , iar în flexiunea verbală persoana , numărul ( și

 

DESPERAT

DESPERÁT , - Ă , desperați , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Ajuns la desperare ; deznădăjduit . 2. ( Despre manifestări sau atitudini ) Care exprimă , care dovedesc desperare . 3. Care provoacă desperare ; care prezintă puține posiblități de scăpare ; periculos , grav . [ Var . : disperát , - ă

 

DEVER

DÉVER s . n . sg . Volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată ( exprimat în

 

DEVIZĂ

DEVÍZĂ , devize , s . f . Formulă care exprimă concis o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea

 

DEZAPROBATOR

DEZAPROBATÓR , - OÁRE , dezaprobatori , - oare , adj . Care dezaprobă , care exprimă

 

DEZNĂDĂJDUIT

DEZNĂDĂJDUÍT , - Ă , deznădăjduiți , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Care și - a pierdut orice nădejde ( în rezolvarea sau îndreptarea unei situații ) ; desperat . 2. ( Despre sentimente , manifestări ale omului etc . ) Care trădează , exprimă deznădejde ; provocat de

 

DIATEZĂ

DIATÉZĂ^2 , diateze , s . f . Predispoziția unei persoane de a contracta anumite boli . [ Pr . : di - a - ] DIATÉZĂ^1 , diateze , s . f . Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului . [ Pr . : di -

 

DIMINUTIV

DIMINUTÍV , - Ă , diminutivi , - e , adj . , s . n . ( Substantiv , propriu sau comun , adjectiv sau , rar , altă parte de vorbire ) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele , ființele , însușirile etc . denumite sunt considerate ( în mod real sau afectiv ) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de

 

DISJUNCȚIE

DISJÚNCȚIE , disjuncții , s . f . Relație logică între două enunțuri care de obicei se exclud reciproc ; functor logic exprimat prin termenii disjunctivi " sau " , " ori " și "

 

DISPREȚUITOR

DISPREȚUITÓR , - OÁRE , disprețuitori , - oare , adj . ( Adesea adverbial ) Care disprețuiește , care exprimă sau dovedește dispreț . [ Pr . : - - țu - i - ] - Disprețui + suf . -

 

DISTANT

DISTÁNT , - Ă , distanți , - te , adj . ( Despre oameni ) Care este de o politețe rece și puțin comunicativă în relațiile cu ceilalți , care este rezervat ; ( despre atitudinea , manifestările oamenilor ) care exprimă , trădează pe omul

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>