Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CLĂDIRE
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 205 pentru CLĂDIRE.
... JUDECĂTORÍE , judecătorii , s . f . Instituție judecătorească având competența de a soluționa ( în primă sau în ultimă instanță ) anumite pricini prevazute de lege ; clădire
... LOCÁL , - Ă , localuri , ( 1 ) s . n . locali , - e , ( 2 ) adj . 1. S . n . Clădire sau grup de încăperi de utilitate publică ( ocupate de o întreprindere , de o instituție etc . ) . 2. Adj . Particular și caracteristic pentru un anumit loc ; privitor ...
LÓJĂ , loji , s . f . I. 1. Compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori , așezat , alături de altele , în jurul incintei unei săli de spectacole . 2. Mic compartiment sau cabinet la unele clădiri , comunicând cu exteriorul , destinat unor servicii de îndrumare a publicului sau de pază . 3. ( În sintagma ) Lojă masonică = asociație de francmasoni . II. 1. Cavitate în floarea unei plante , în care se găsesc ovulele sau polenul ; cavitate în fructul unei flori , în care se găsesc semințele . 2. Loc ocupat de un organ sau de altă formație anatomică . [ Pl . și :
... MAGAZÍE , magazii , s . f . 1. Clădire , construcție , amenajare , încăpere în care se păstrează mari cantități de mărfuri sau de materiale ; depozit . 2. ( Înv . ) Magazin ( 1 ) . 3. Cutie metalică la pușcă în ...
MANSÁRDĂ , mansarde , s . f . Încăpere sau ansamblu de încăperi locuibile , așezate imediat sub acoperiș ( având tavanul și pereții oblici și neregulați ) ; etaj situat imediat sub acoperișul unei
... METÓC , metocuri , s . n . Mănăstire mică , subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari ; proprietate imobiliară a unei mănăstiri ; spec . clădire
MILÍȚIE , miliții , s . f . 1. ( În fostele țări socialiste din Europa ) Instituție de stat având drept scop menținerea ordinii publice și respectarea regulilor de conviețuire socială ; reprezentanții acestei instituții ; p . ext . clădirea în care își avea sediul această instituție ; poliție . 2. ( În vechea organizare militară ) Armată nepermanentă sau de rezervă , care cuprindea și unele corpuri speciale de armată ; p . ext . ( pop . ) serviciu militar ,
... A așeza , a pune explozibile , mine ^1 ( 2 ) pe uscat sau în apă ; a depune o încărcătură de exploziv într - o clădire
MINISTÉR , ministere , s . n . 1. Organ central al administrației de stat care conduce o anumită ramură a activității statului și care este condus de un ministru ; instituția respectivă ; p . ext . clădirea în care își are sediul această instituție . 2. ( Înv . ) Funcție de ministru . 3. ( Înv . )
MIRADÓR , miradoare , s . n . 1. Încăpere deschisă pe terasele clădirilor , având rol de belvedere . 2. Post de observație sau de pază ( situat pe o
MITROPOLÍE , mitropolii , s . f . 1. Instituție administrativă a Bisericii ortodoxe , superioară episcopiei și inferioară patriarhiei , având în frunte un mitropolit . 2. Biserica și clădirile anexe care constituie sediul unei mitropolii ( 1 ) . 3. Funcție de