Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CASĂ
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 147 pentru CASĂ.
... le asociază în vorbire ) S - a înserat și noi tot pe loc stăm . 2. ( La dativ , în formele ne , ni , cu valoare posesivă ) Casa ne e frumoasă . ( Cu valoare de dativ etic ) Ne ești departe . 3. ( La dativ sau la acuzativ , în forma ne , cu valoare de pronume reflexiv ...
NU adv . I. ( Servește la formarea formei negative a verbului , de obicei precedându - l nemijlocit ) . 1. ( Neagă predicatul și dă întregii propoziții un caracter negativ ) Nu l - am cunoscut niciodată . 2. ( Neagă predicatul , fără a modifica logic caracterul propoziției ) Nu încape nici o îndoială . 3. ( Neagă predicatul în propoziții cu aspect negativ și cu înțeles pozitiv , de obicei interogative sau exclamative ) Nu făcea parte și el dintre noi ? II. ( Neagă altă parte de propoziție decât predicatul ) A plecat repede , nu așa cum a venit . III. ( Modifică sensul cuvântului pe care îl precedă , altul decât predicatul , atenuându - i înțelesul ori dându - i un înțeles contrar ) O casă mare , nu lipsită de eleganță . IV. ( Înlocuiește forma negativă a unui verb enunțat anterior sau dedus , îndeplinind funcția de predicat ) Cine poate oase roade ; cine nu , nici carne moale . V. ( Cu valoare de propoziție independentă cu caracter negativ ) Ai prieteni ? -
... OÁSPETE , oaspeți , s . m . 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa
OGRÁDĂ , ogrăzi , s . f . 1. Curte , bătătură . 2. ( Reg . ) Grădină cu pomi fructiferi ; livadă . 3. Gospodărie ( alcătuită din casă și acareturi ) a unui boier ; curte
OSPĂTÁ , ospătez , vb . I . Tranz . A primi ( pe cineva ) în casă ca oaspete , oferindu - i mâncare și băutură ; a da de mâncare ; a trata , a
OSPÍCIU , ospicii , s . n . Spital , sanatoriu în care sunt îngrijiți alienații mintal , bolnavii psihic ; casă de nebuni ;
PĂSĂRÍME s . f . Mulțime de păsări , stol de păsări , totalitatea păsărilor ; spec . ( mulțime de ) păsări de casă ; păsăret . - Pasăre + suf . -
PAJ , paji , ( 1 ) s . m . 1. ( În evul mediu , mai ales în Europa apuseană ) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior , al unui rege , al unui principe etc . pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte ; p . ext . copil de casă . 2. Pieptănătură feminină în care părul , lăsat lung pe umeri , este rulat la capete spre partea dinăuntru , imitând pieptănătura pajilor ( 1 ) . [ Var . : ( înv . ) pag s .
PAP s . n . Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și întrebuințată la lipiri rezistente , în special la încălțăminte ; material de lipit preparat în casă din făină și apă ; cocă ^
PAPÚC^2 s . m . v . papucă . PAPÚC^1 , papuci , s . m . 1. Încălțăminte ușoară ( fără călcâi ) , care se poartă în casă ; p . gener . pantof ușor de vară . 2. Piesă de lemn care se așază la baza unui stâlp pentru a - i mări suprafața de sprijin . 3. Compus : papucul - doamnei = plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu frunzele lungi , cu flori mari , galbene cu purpuriu ( Cypripedium calceolus ) . [ Var . : ( reg . ) păpúc s .
... și cu fălcile acoperite cu formații cornoase ; ( și la sg . ) animal din această clasă . 2. Sper . Nume generic pentru păsările ( 1 ) domestice crescute pe lângă casa omului în scop economic ; orătanie ; spec . găină . 3. ( Reg . ) Vrabie . 4. Compuse : pasărea - muscă = colibri ; pasărea - liră = pasăre australiană la care masculul are coada în ...