Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSUȘIRE

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 631 pentru ÎNSUȘIRE.

CONDUCĂTOR

CONDUCĂTÓR , - OÁRE , conducători , - oare , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care conduce , de conducere . 2. ( Despre corpuri , în sintagma ) Bun ( sau rău ) conducător de căldură ( sau de electricitate ) = care are însușirea de a transmite ( sau de a nu transmite ) căldura ( sau electricitatea ) . II. S . m . și f . Persoană sau organ care conduce un partid , o organizație , o instituție sau o întreprindere . - Conduce + suf . -

 

CONGRUENȚĂ

CONGRUÉNȚĂ , congruențe , s . f . 1. Acord , concordanță , coincidență . 2. Însușirea de a fi congruent . [ Pr . : - gru -

 

CONSTANȚĂ

CONSTÁNȚĂ s . f . Însușirea de a fi constant ; statornicie ;

 

CONSTITUȚIONALITATE

... CONSTITUȚIONALITÁTE s . f . Însușire a unei legi , a unei acțiuni , a unui act , a unei politici etc . de a fi ...

 

CONSUBSTANȚIALITATE

... CONSUBSTANȚIALITÁTE s . f . Însușire

 

CONTIGUITATE

CONTIGUITÁTE s . f . ( Livr . ) Însușirea de a fi contiguu ; stare a două lucruri

 

CONTINGENȚĂ

CONTINGÉNȚĂ , contingențe , s . f . Însușirea de a fi contingent ( II ) ; relație între fenomene , evenimente contingente ; atingere , legătură exterioară , raport ;

 

CONTRAR

CONTRÁR , - Ă , contrari , - e , adj . , adv . , s . n . , prep . 1. Adj . Opus , potrivnic . 2. Adv . Împotrivă , în contra , neconform cu . . . 3. S . n . ( La pl . ; în forma contrarii ) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi , însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora , astfel încât se exclud reciproc , această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces ; ( și la sg . ) fiecare din termenii unei contradicții ( 1 ) . 4. Prep . Contra , împotriva cuiva sau a ceva . [ Var . : contráriu , - ie adj . , s .

 

CONVEXITATE

CONVEXITÁTE , convexități , s . f . Însușirea de a fi convex ; suprafață , formă , parte convexă ( a unui lucru ) ; proeminență ,

 

COPROFAGIE

... COPROFAGÍE , coprofagii , s . f . 1. ( Med . ) Ingerare a materiilor fecale de către bolnavii psihici în stadiu grav ; scatofagie . 2. Însușire

 

CORDIALITATE

CORDIALITÁTE s . f . Însușirea de a fi cordial ; afecțiune . [ Pr . : - di -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>