Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANIMALE
Rezultatele 1021 - 1030 din aproximativ 1252 pentru ANIMALE.
SĂLBĂTICÍ , sălbăticésc , vb . IV . 1. Refl . ( Despre animale ) A deveni sălbatic . 2. Refl . ( Despre plantații , terenuri etc . ) A se părăgini . 3. Refl . ( Despre locuri , ținuturi ) A deveni sălbatic , pustiu , nelocuit , inaccesibil . 4. Refl . ( Despre oameni ) A cădea în sălbăticie , în primitivism . 5. Refl . și tranz . A deveni sau a face să devină sălbatic , nesociabil , retras , izolat . [ Var . : ( pop . ) sălbătăcí vb .
SĂLBĂTICÍE , sălbăticii , s . f . 1. Stare în care se află animalele sălbatice ; p . ext . însușire a ceea ce este sălbatic ; cruzime , barbarie ; brutalitate ; faptă de om sălbatic , crud , brutal . 2. Stare a naturii nelucrate , netransformate de mâna omului . 3. Loc pustiu , neumblat ; pustietate . 4. Izolare de lume , singurătate . 5. Prima perioadă din istoria societății primitive , care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat . 6. Stare de înapoiere , lipsă de civilizație ;
... SĂLBĂTICIÚNE , sălbăticiuni , s . f . 1. Animal
SĂLBÁTIC , - Ă , sălbatici , - ce , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. ( Despre animale ) Care nu este domesticit sau îmblânzit ; p . ext . greu de stăpânit , nedomolit , aprig , focos . 2. ( Despre plante ) Care a crescut de la sine ; necultivat , nealtoit . 3. Care este creat de natură , fără intervenția omului ; natural ; lipsit de artificiu , de rafinament ; frust . 4. ( Despre ținuturi , locuri etc . ) Pustiu , nelocuit , neumblat ; lipsit de civilizație . II. 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești ; ( om ) primitiv . 2. Adj . Caracteristic omului primitiv ; rudimentar , înapoiat , primitiv , neevoluat . 3. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care se comportă ca un om primitiv ; ( om ) necivilizat , înapoiat , grosolan . 4. Adj . ( Despre păr ) Des și aspru ; neîngrijit . 5. Adj . ( Despre oameni ) Lipsit de umanitate ; crud , neomenos , violent , brutal , fioros . 6. Adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Care nu se poate stăpâni ; aprig , impulsiv , nestăpânit , nedomolit . 7. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care fuge de lume , care nu respectă conveniențele ( sociale ) ; ( om ) retras , izolat , singuratic , nesociabil , ursuz . III. Adj . 1. Care se manifestă cu deosebită intensitate , neobișnuit de puternic , violent , cumplit , aprig ; înfricoșător , de neînvins . 2. ( ...
SĂRĂRÍE , sărării , s . f . 1. Depozit de sare ; loc unde se vinde sare . 2. ( Reg . ) Ocnă , salină . 3. Loc ( într - o pădure ) unde se pun bulgări de sare pentru animalele de vânat rumegătoare . - Sare + suf . -
SACRIFICÁ , sacrífic , vb . I . 1. Tranz . și refl . A renunța la ceva sau la cineva pe baza unor considerente care cer ca altceva sau altcineva să aibă întâietate . 2. Tranz . A ucide animale în scopuri științifice sau
... SALAMÁNDRĂ , salamandre , s . f . Animal batracian asemănător cu șopârla , cu picioarele scurte și îndreptate în lături și cu pielea neagră pătată cu galben , care secretă o substanță protectoare iritantă ( Salamandra ...
... n . 1. Șa mare de povară , fără scări , care se pune pe măgari și pe catâri ; p . ext . încărcătură care se așează pe spatele unui animal de povară . 2. Bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă , care servește la transportarea cărămizilor pe schele . 3. Laț de sprijin ...
SÁNIE , sănii , s . f . 1. Vehicul cu tracțiune animală sau autopropulsat , având în loc de roți două tălpi de lemn sau de fier cu ajutorul cărora se deplasează prin alunecare pe zăpadă sau pe gheață . 2. Suport la anumite mașini - unelte , care poate aluneca în lungul unor ghidaje , asigurând o deplasare a mașinii , a sculei prelucrătoare ori a piesei de
SÁPĂ^3 , sape , s . f . ( La cai sau , mai rar , la alte animale ) Crupă . SÁPĂ^2 s . f . ( Pop . ) Faptul de a săpa . SÁPĂ^1 , sape , s . f . 1. Unealtă agricolă pentru săpat și prășit , alcătuită dintr - o lamă de oțel plană sau puțin concavă , fixată aproape perpendicular într - o coadă de lemn . 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioară a garniturii de foraj , cu ajutorul căruia se sapă gaura de sondă . 3. Piesă metalică de la partea posterioară a afetului unui tun , care se înfige în pământ la tragere , servind astfel la fixarea tunului . 4. Fiecare dintre cei patru căpriori de la colțurile unei case
SAPROFÁG , - Ă , saprofagi , - ge , adj . ( Biol . ; despre animale ) Care se hrănește cu materii organice în