Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TREBUIE
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 195 pentru TREBUIE.
NELÚME s . f . Ca nelumea ( în loc . adj . și adv . ) = ( care este ) cum nu trebuie , cum nu se cade . - Ne - +
NEOBLIGATÓRIU , - IE , neobligatorii , adj . Care nu trebuie urmat întocmai ; care nu este impus . [ Pr . : ne - o - ] - Ne - +
NEORIENTÁT , - Ă , neorientați , - te , adj . Care nu cunoaște locul unde se află , care nu știe în ce direcție trebuie să se îndrepte , dezorientat ; p . ext . neinformat , nelămurit . [ Pr . : ne - o - ri - en - tat ] - Ne - +
NERAMBURSÁBIL , - Ă , nerambursabili , - e , adj . Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat . - Ne - +
NERECUPERÁBIL , - Ă , nerecuperabili , - e , adj . l . Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat ; irecuperabil . 2. ( Despre ființe ) Care suferă de o boală nevindecabilă , p . ext . de un defect moral ce nu ( mai ) poate fi vindecat ; irecuperabil , incurabil . - Ne - + recuperabil ( după fr . non -
NITUÍ , nituiesc , vb . IV . Tranz . 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate . 2. A împreuna , a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor . - Nit + suf . -
NOD , noduri , s . n . 1. Loc în care se leagă două fire , două sfori , două fâșii de pânză etc . ca să se țină strâns împreună ; loc în lungul sau la capătul unui fir , al unei sfori , al unei fâșii de pânză etc . unde s - a făcut un ochi prin care s - a petrecut unul dintre capete și s - a strâns tare ; legătură obținută astfel . 2. Proeminență pe trunchiul unui arbore , pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației . 5. Umflătură , tumoare , nodozitate , gâlcă rezultată dintr - o stare patologică . 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși . 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul ...
NÓRMĂ , norme , s . f . 1. Regulă , dispoziție etc . obligatorie , fixată prin lege sau prin uz ; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă . 2. Criteriu de apreciere , de reglementare . 3. Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într - o unitate de timp ; ( concr . ) produs realizat în acest
NORMÁ , normez , vb . I . Tranz . 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs , pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într - o unitate de timp în anumite condiții tehnico - organizatorice . 2. A supune unei norme ( 1 ) , a stabili ceva prin
NORMÁL , - Ă , normali , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care este așa cum trebuie să fie , potrivit cu starea firească , obișnuit , firesc , natural . 2. Care este conform cu o normă ( 1 ) . 3. ( Înv . ; în sintagma ) Școală normală ( și substantivat , f . ) = școală
NOROÍ^2 , noroiesc , vb . IV . Refl . și tranz . A ( se ) afunda în noroi ^1 , a ( se ) împotmoli în noroi ^1 ; a ( se ) murdări cu noroi ^1 . NORÓI^1 , noroaie , s . n . 1. Pământ amestecat cu apă și muiat ; glod , tină ; loc , teren cu un asemenea pământ . 2. Fig . Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat ; caracter , atitudine josnică , nedemnă ; decădere morală ; mediu decăzut ,