Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRICA

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 114 pentru STRICA.

SCROMBĂI

... SCROMBĂÍ , scrombăiésc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A strica

 

SPART

SPART ^2 , - Ă , sparți , - te , adj . 1. Prefăcut în bucăți , în cioburi ; plesnit , crăpat ; găurit . 2. ( Despre ziduri , clădiri ) Stricat , dărăpănat , ruinat . V. sparge . SPART ^1 s . n . 1. Spargere . 2. ( Pop . ) Sfârșit , încheiere a unei activități . V.

 

STĂTUT

STĂTÚT , - Ă , stătuți , - te , adj . 1. Care nu mai este proaspăt ( și a căpătat un miros , un gust sau un aspect neplăcut caracteristic ) ; clocit ; ( despre aer ) închis , stricat , viciat . 2. ( Înv . ) Istovit ,

 

TĂVĂLEALĂ

... sau ține ) la tăvăleală = a ) ( despre oameni ) a fi rezistent la eforturi fizice ; b ) ( despre lucruri ) a nu se strica

 

TELELEICĂ

TELELÉICĂ , teleleici , s . f . ( Pop . ) Femeie care umblă de colo până colo , flecărind și bârfind ; femeie ușuratică , stricată , haimana . - Teleleu + suf . -

 

UZA

... UZÁ , uzez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) degrada , a ( se ) deteriora , a ( se ) strica , a ( se ) toci ( prin întrebuințare îndelungată ) . 2. Intranz . A face uz de . . . ; a se folosi de . . . , a întrebuința ...

 

UZAT

UZÁT , - Ă , uzați , - te , adj . Degradat , deteriorat , stricat , tocit ( prin folosire îndelungată ) . V.

 

VĂTĂMAT

VĂTĂMÁT , - Ă , vătămați , - te , adj . ( Pop . ) 1. Bolnav ; rănit ; lovit . 2. Stricat ^2 , deteriorat ; atins . - V.

 

VECHI

VECHI , VÉCHE , vechi , adj . 1. Care există de mult timp , din alte vremuri ; care ține , durează , se face de multă vreme ; făcut de mult . 2. Care a fost întrebuințat mult și este stricat , uzat . 3. ( Rar ) Bătrân . 4. ( Marcând raportul dintre oameni ) Cu care cineva are relații , se cunoaște de multă vreme . 5. Care a îndeplinit în trecut o anumită funcție , a avut o anumită ocupație etc . pe care n - o mai are în prezent . 6. ( Despre ființe ) Care a trăit într - un trecut îndepărtat ; ( despre obiecte , fenomene etc . ) care a existat într - o epocă anterioară ;

 

VICIA

... VICIÁ , viciez , vb . I . Tranz . 1. A strica , a altera puritatea aerului . 2. ( Jur . ) A face ca un act , o clauză etc . să fie nule , defectuoase . [ Pr . : - ci - a ...

 

VICIAT

VICIÁT , - Ă , viciați , - te , adj . 1. ( Despre aer ) Devenit impropriu pentru respirație ; stricat , infectat , alterat . 2. ( Jur . ; despre acte , dispoziții , etc . ) Care a devenit nul ( din cauza unor vicii ) . [ Pr . : - ci - at . - Var . : ( înv . ) vițiát , - ă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>