Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STABILIT

 Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 174 pentru STABILIT.

METEC

METÉC , meteci , s . m . ( În Grecia antică ; la pl . ) Categorie socială lipsită de drepturi politice , precum și de posibilitatea de a dobândi proprietăți imobiliare , alcătuită din străinii stabiliți într - o cetate ; ( și la sg . ) persoană care făcea parte din această categorie

 

MINUTAJ

MINUTÁJ , minutaje , s . n . Timp stabilit ( în minute ) pentru desfășurarea unei competiții , ceremonii

 

MORATORIU

MORATÓRIU , - IE , moratorii , s . n . , adj . 1. S . n . Amânare pe o anumită perioadă a plății datoriilor unui debitor , acordată de o instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment ; amânare a plății datoriilor publice și particulare scadente , stabilită prin lege , pe un anumit timp . 2. Adj . Care ține de moratoriu ( 1 ) , privitor la un moratoriu ; care acordă un termen de plată (

 

NATURALIZAT

NATURALIZÁT , - Ă , naturalizați , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Care a obținut cetățenia noului stat în care s - a stabilit . 2. ( Despre plante și animale ) Care a devenit apt să trăiască într - un mediu

 

NEDETERMINAT

NEDETERMINÁT , - Ă , nedeterminați , - ic , adj . Care nu este precizat , stabilit ; care nu este definit sau cunoscut cu precizie . - Ne - +

 

NEDREPT

NEDRÉPT , NEDREÁPTĂ , nedrepți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este drept , obiectiv cu cei din jur ; care nu este conform cu dreptatea , cu normele stabilite ; incorect , ilegal ; abuziv . 2. ( Înv . ; gram . ; despre complemente sau propoziții completive ) Indirect . - Ne - +

 

NEIDENTIFICAT

NEIDENTIFICÁT , - Ă , neidentificați , - te , adj . Care nu a fost identificat , recunoscut , stabilit , constatat . - Ne - + identificat ( după fr . non -

 

NICI

NICI adv . , conj . I. Adv . 1. ( Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei , exprimând o negație mai categorică decât " nu " și fiind de obicei dublat de " nu " ) Nici nu s - a clintit . 2. ( În expr . ) Nici că = deloc nu . . . 3. ( Împreună cu pron . nehot . " unul " , " una " formează pronume negative ) Nu mai e nici unul . II. Conj . ( De obicei urmat de " nu " ; leagă două sau mai multe propoziții , stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază ; repetat , arată excluderea , pe rând , a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă ) Nu are timp , nici nu dorește . Nici nu vede , nici nu

 

NONCONFORMIST

NONCONFORMÍST , - Ă , nonconformiști , - ste , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care nu acceptă , nu se conformează uzanțelor stabilite , care are convingeri proprii ; persoană care dovedește originalitate ;

 

NORMATIV

NORMATÍV , - Ă , normativi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care servește ca normă sau stabilește o normă , care are caracterul unei norme . 2. S . n . Îndrumare , dispoziție ( sau ansamblu de îndrumări ) cu caracter de

 

OFICIAL

OFICIÁL , - Ă , oficiali , - e , adj . 1. Care emană de la o autoritate , de la un guvern , de la un stat ; care este declarat , stabilit prin lege ; care reprezintă o autoritate , un guvern , un stat . Buletinul oficial = periodic în care se publică legile , regulamentele , decretele etc . autorităților de stat . 2. Care se conformează legilor , regulilor , formalităților , tradițiilor ( unui stat ) ; aprobat , convenit între autorități . 3. Fig . De o politețe rece , calculată ; solemn , formal , stereotip . [ Pr . : - ci -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>