Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCOARȚĂ
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 152 pentru SCOARȚĂ.
OROGENÉZĂ , orogeneze , s . f . Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat ; orogenie (
... PĂCÓRNIȚĂ , păcornițe , s . f . Vas de lemn sau de scoarță
PERICLINÁL , - Ă , periclinali , - e , adj . ( Geol . ) Referitor la periclin ( 2 ) ; care este situat în jurul suprafeței axiale a cutelor scoarței
PIN ^3 , pini , s . m . ( Electron . ) Terminal al unui circuit integrat . PIN ^2 , pini , s . m . Arbore din familia pinaceelor , înalt până la 40 de metri , cu frunze persistente în formă de ace lungi , cu scoarța roșcată și lemnul rezistent ( Pinus silvestris ) . PIN ^1 prep . v .
PLANÁȚIE , planații , s . f . ( Geol . ) Proces de netezire a reliefului înalt și accidentat al scoarței , ca rezultat al acțiunii de
PLATFÓRMĂ , platforme , s . f . I. 1. Suprafața orizontală plană a unui vehicul , a unui aparat de ridicat etc . pe care se încarcă mărfuri , vite etc . ; p . ext . vagon sau camion deschis , fără pereți și fără acoperiș , utilizat pentru transporturi . 2. Element plan al unei construcții . 3. Construcție sau suprafață de teren plană amenajată pentru efectuarea unor lucrări cu caracter tehnic , pentru instalarea unui utilaj , pentru verificarea unor mașini sau aparate , pentru depozitarea unor materiale etc . 4. Teren , de cele mai multe ori plan , situat la diferite înălțimi . 5. ( Sport ) Instalație orizontală rigidă , de 2 - 6 m lungime , acoperită cu un strat antiderapant , de pe care se execută sărituri în apă . 6. ( Geol . ) Unitate structurală veche a scoarței pământului cu fundamentul cutat , peste care sunt depuse depozite sedimentare aproape orizontale . II. 1. Program de activitate sau de revendicări politice al unui partid , al unei grupări sau al unui om politic . 2. Obiectul , problemele , punctul de vedere al unei
PLOP , plopi , s . m . Nume dat mai multor specii de arbori înalți , cu ramuri subțiri ( îndreptate în sus ) , cu scoarța netedă , alb - cenușie și cu frunzele oval - lanceolate , argintii pe partea inferioară , cu pețiolul lung și flori crescute în amenți (
PLÚTĂ^1 , plute , s . f . Ambarcație ușoară , plutitoare , uneori prevăzută cu flotoare , construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare . PLÚTĂ^2 , plute , s . f . 1. Specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului , dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă ; plutaș ^2 ( Populus pyramidalis ) . 2. Material gros , neted , poros , impermeabil , elastic și mai ușor decât apa , obținut din stratul exterior al scoarței unor specii de stejar și folosit pentru fabricarea dopurilor , a colacilor de salvare , ca material izolant , în construcția avioanelor etc . ,
PLUTÓNIC , - Ă , plutonici , - ce , adj . ( Despre roci eruptive și corpurile pe care le alcătuiesc ) Care s - a format prin acțiunea vulcanilor în adâncul scoarței
PLUTONÍSM s . n . 1. Totalitatea proceselor geologice legate de mișcarea topiturilor magmatice la mari adâncimi în scoarța terestră . 2. Concepție geologică care consideră că formarea rocilor s - ar datora numai topiturilor
PLUTONÍTE s . f . pl . Roci magmatice consolidate în adâncurile scoarței