Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MARGINE
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 198 pentru MARGINE.
LABIÁT , - Ă , labiați , - te , adj . ( Despre corole și calicii ) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali , așezați unul deasupra altuia ca niște
... LÁTURĂ , laturi , s . f . 1. Parte laterală , margine a unui obiect . 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru . 3. Fiecare dintre semidreptele care ...
LEGÁ^2 , leghez , vb . I . Tranz . ( Înv . ) A lăsa ceva prin legat ^2 , prin testament ; a testa ^1 . LEGÁ^1 , leg , vb . I . I. Tranz . 1. A împreuna , a uni strâns ( printr - un nod , o fundă ) capetele de sfoară , de ață , de sârmă , de lanț etc . ( astfel încât să formeze un tot ) . 2. A închide la gură un sac , o pungă , o boccea etc . , adunând marginile și înnodându - le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă ; a strânge , a împacheta un obiect sau un material într - o învelitoare ( basma , sac , pungă etc . ) și a o închide în felul arătat . 3. A fixa , a strânge ceva cu o funie , cu un șiret etc . ca să nu se desfacă sau să nu se clatine . 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a - i pune scoarțe ; a broșa , a cartona ; p . restr . a coperta . II. 1. Tranz . A prinde , a agăța , a atârna un obiect de altul cu ...
LIMB , limburi , s . n . 1. Partea lată ( și verde ) a frunzei , legată de ramură ( sau de tulpină ) prin codiță . 2. Marginea gradată a scării unui instrument topografic de măsură . 3. Navă folosită la
... LÍMITĂ , limite , s . f . 1. Punct extrem , margine ( a unei suprafețe , a unui obiect etc . ) . 2. ( În sintagma ) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat , al unei provincii ...
LINEÁL , lineale , s . n . 1. Instrument metalic de forma unei bare , folosit pentru trasare , măsurare sau verificare de dimensiuni . 2. Dispozitiv ( acționat mecanic sau electric ) format din piese paralelipipedice de oțel forjat , care servește la conducerea materialului de laminat la intrarea în unele laminoare . 3. Dispozitiv al mașinii de cusut , care servește la formarea cusăturilor paralele cu marginea materialului . 4. Element al unei mașini de cardat bumbac , folosit la pieptănarea fibrelor scurte de pe tobă . [ Pr . : - ne -
MÂL , mâluri , s . n . Pământ ( argilos ) cu granulație fină acumulat pe marginea ori pe fundul unei ape sau pe terenuri inundabile ; pământ noroios format sub acțiunea apei ;
... MĂRGINEÁN , - Ă , mărgineni , - e , adj . , s . m . și f . ( Înv . și reg . ) Mărginaș ( 2 ) . - Margine
MĂRGINÍ , mărginesc , vb . IV . 1. Tranz . A forma limitele , marginile unui lucru , unei suprafețe etc . , a contura un lucru , o suprafață , a încadra , a delimita . 2. Tranz . și refl . A ( se ) limita , a ( se ) reduce , a ( se ) restrânge , a ( se ) rezuma . 3. Tranz . ( Înv . ) A ține sub pază , a fixa cuiva domiciliu forțat ; a
MAIDÁN , maidane , s . n . Teren deschis , loc viran situat în interiorul sau la marginea unei
MALOTEÁ , malotele , s . f . Haină ( lungă până la pământ ) , de obicei căptușită cu blană ( scumpă ) , având marginile din față tivite cu blană , uneori cu guler și manșete de blană , purtată , în trecut , de femei ; un fel de scurteică purtată de țărani în zilele de