Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESTINA
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 166 pentru DESTINA.
ORÂNDUÍT , - Ă , orânduiți , - te , adj . 1. Pus , așezat într - o anumită ordine ; aranjat , rânduit . 2. ( Înv . ) Împuternicit , învestit . 3. ( Înv . ) Stabilit , fixat , hotărât ,
ORATÓRIU^1 , oratorii , s . n . 1. Compoziție muzicală simfonică de mare întindere , scrisă pe o temă dramatică , pentru orchestră , cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert ; p . restr . cantată . 2. ( Înv . ) Mic edificiu sau încăpere într - o locuință particulară , servind drept loc de rugăciune ; paraclis . ORATÓRIU^2 , - IE , oratorii , adj . ( Înv . )
ORB ^1 s . n . ( În sintagma ) Orbul găinilor ( sau găinii ) = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui ; p . ext . miopie . ORB ^2 , OÁRBĂ , orbi , oarbe , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Lipsit de simțul văzului , care nu vede ( deloc ) . 2. Fig . Care nu admite alte păreri , 3. Fig . Care pare să acționeze fără discernământ ; a cărui rațiune e întunecată , tulburată de o pasiune , lipsit de clarviziune ; p . ext . de temut , fioros . 4. Fig . Lipsit de lumină ; întunecos , întunecat . 5. ( În sintagmele ) Fereastră oarbă sau geam orb = adâncitură în perete , de forma unei ferestre , făcută cu scop arhitectonic . Sobă oarbă = motiv ornamental de forma unei sobe ; sobă care are gura în a doua cameră . Dușumea oarbă = dușumea de scânduri brute așezate distanțat , peste care se montează parchetul . Cartuș orb = cartuș fără proiectil , folosit la exerciții , la parade , la demonstrații etc . Cameră oarbă = cameră fără ferestre , destinată unor scopuri speciale ( în fizică , în medicină etc . ) . Puț orb = puț de mină care nu are ieșire directă la
ORCHÉSTRĂ , orchestre , s . f . 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente . 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților , situată între scenă și sală , sub nivelul parterului . 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice , situat între avanscenă și gradenuri . [ Var . : orhéstră s . f . , ( înv . ) orchéstru s .
OZONIZÓR , ozonizoare , s . n . Aparat pentru prepararea ozonului din oxigen pur sau din oxigenul din aer , destinat sterilizării aerului din încăperi , a apei
PADÓC , padocuri , s . n . Loc îngrădit într - o pășune , rezervat pentru unele animale domestice ; teren împrejmuit și amenajat în mod special , în apropierea grajdurilor , destinat întreținerii și mișcării animalelor domestice în aer
PALÉSTRĂ , palestre , s . f . 1. ( În Grecia și în Roma antică ) Loc special destinat pentru practicarea gimnasticii , luptelor etc . 2. Școală de educație fizică în Atena antică , urmată de băieții în vârstă de 13 - 15 ani , după absolvirea școlii de gramatică și a celei de
PARCÉLĂ , parcele , s . f . Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari , destinată unei anumite întrebuințări ;
PARTICULÁR , - Ă , particulari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Care este propriu unei singure ființe , unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri ; specific , caracteristic , particularist ^1 . 2. Care se referă la indivizi izolați , care are un caracter izolat ; individual . 3. Care are caracter personal , neoficial , care nu e destinat publicului sau publicității ; privat , intim , confidențial . Loc . adv . În particular = într - un grup restrâns ; confidențial . 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă . Intrarea persoanelor particulare este interzisă . II. S . m . Persoană care nu deține o funcție oficială ; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului ; persoană care nu face parte dintr - un grup social constituit , considerată în raport cu
PIÉSĂ , piese , s . f . 1. Parte demontabilă a unei mașini , a unui mecanism , a unui instrument , a unei construcții ; organ de mașină sau element component al unui mecanism , instrument , aparat etc . 2. Obiect sau ființă care face parte dintr - o categorie , dintr - o serie de obiecte sau de ființe identice sau asemănătoare . 3. Fiecare dintre actele , documentele , însemnările cuprinse într - un dosar sau într - o colecție . 4. Obiect de valoare sau operă de artă , expuse într - un muzeu sau făcând parte dintr - o colecție . 5. Operă literară compusă în formă de dialog și destinată reprezentării pe scenă ; operă dramatică . 6. Compoziție
PÍVNIȚĂ , pivnițe , s . f . Încăpere sau grup de încăperi subterane , zidite de obicei dedesubtul unei clădiri și destinate păstrării unor materiale ( lemne , cărbuni etc . ) sau unor produse alimentare ;