Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONDUCERE
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 129 pentru CONDUCERE.
PRIMÁR , - Ă , primari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Inițial , primordial , originar ; p . ext . de prim grad , de primă importanță , de bază . 2. ( Despre elemente și compuși chimici ) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical . II. S . m . Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune , cu atribuții administrative . [ Var . : ( II , pop . ) primáre s .
PROCURATÓR , procuratori , s . m . 1. Magistrat roman , ales de obicei dintre liberți , însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale . 2. Înalt demnitar în republicile Veneției și Genovei , în evul mediu . 3. Persoană care acționează în numele cuiva , pe baza unei procuri ;
... stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat , acesta păstrându - și autonomia internă ; conducere
PROVEDITÓR , proveditori , s . m . Funcționar public al vechii republici venețiene însărcinat cu conducerea sau cu inspectarea unei flote , a unei
PROVIDÉNȚĂ s . f . ( În concepțiile religioase ) Înțelepciune supremă a divinității în conducerea
... a prăvăli , a doborî . 3. Tranz . Fig . A înlătura dintr - o situație înaltă , a scoate dintr - un post de conducere , a da jos de la putere . 4. Refl . A sta sau a se așeza într - o poziție comodă , cu ...
... RADIONAVIGÁȚIE s . f . Conducere
... REGÍM , regimuri , s . n . 1. Sistem de organizare și de conducere a vieții economice , politice și sociale a unui stat ; formă de guvernământ a unui stat . 2. Sistem de norme ...
... persoană ) Care poartă răspunderea unui lucru , a unui fapt ; răspunzător . 2. S . m . și f . Persoană care este însărcinată cu o funcție de conducere
... RUTIERÍST , rutieriști , s . m . Tractorist care are dreptul de conducere
SĂLÁȘ , sălașe , s . n . ( Pop . ) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire . 2. Construcție rudimentară făcută în câmp și folosită ca adăpost temporar pentru oameni și animale . 3. Locuință , casă . 4. Așezare omenească . 5. Mică așezare de țigani ( nomazi ) ; grup de familii de țigani ( nomazi ) sub conducerea unui vătaf . [ Pl . și :