Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VERBAL

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 42 pentru VERBAL.

CLANȚ

CLANȚ , ( 1 ) interj . , ( 2 ) clanțuri s . n . 1. Interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii , de izbirea fălcilor sau a dinților , de țăcănitul foarfecelor , de închiderea cu zgomot a unui capac etc . 2. S . n . Cioc ; p . ext . ( glumeț și peior . ) gură . Expr . ( Înv . ) A ține clanț = a putea face față într - o dispută verbală , într - o controversă cu cineva . -

 

CONSEMNA

... CONSEMNÁ , consemnez , vb . I . Tranz . 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într - un proces - verbal , într - o minută etc . ; p . gener . A înregistra , a însemna , a nota . 2. A depune bani spre ...

 

DEPONENT

DEPONÉNT^2 , - Ă , deponenți , - te s . m . și f . Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit ; depunător . DEPONÉNT^1 , - Ă , deponenți , - te , adj . ( În gramatica latină , despre verbe și forme verbale ) Cu formă pasivă și înțeles

 

DESINENȚĂ

DESINÉNȚĂ , desinențe , s . f . Element morfologic care , adăugat la tema unui cuvânt , exprimă în flexiunea nominală cazul , numărul ( la adjectiv și genul ) , iar în flexiunea verbală persoana , numărul ( și

 

DIATEZĂ

DIATÉZĂ^2 , diateze , s . f . Predispoziția unei persoane de a contracta anumite boli . [ Pr . : di - a - ] DIATÉZĂ^1 , diateze , s . f . Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului . [ Pr . : di -

 

GERUNDIV

... GERUNDÍV , gerundive , s . n . ( în limba latină ) Adjectiv verbal

 

GERUNZIU

... GERÚNZIU , gerunzii , s . n . Mod ( 2 ) verbal

 

GNOMIC

GNÓMIC , - Ă , gnomici , - ce , adj . 1. ( Despre scrieri ) Care cuprinde maxime , sentințe , reflecții , sfaturi morale . 2. ( Lingv . ; despre unele timpuri verbale ) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de

 

HOP

HOP interj . , HOP , hopuri , s . n . I. Interj . 1. Exclamație care însoțește o săritură peste un obstacol , ridicarea unei greutăți , căderea , aruncarea sau scăparea ( din mână ) a unui lucru . 2. ( Cu valoare verbală ; exclamație care sugerează sosirea neașteptată a cuiva ) Iată că vine ! 3. Exclamație care exprimă o surpriză ( neplăcută ) . II. S . n . 1. Ridicătură sau groapă în drum ( peste care vehiculele trec zdruncinându - se ) . 2. Săritură , zguduitură a unui vehicul peste un obstacol . [ Var . : hópa , hópai , hup interj . ] -

 

HORTATIV

HORTATÍV , - Ă , hortativi , - e , adj . ( Gram . ; despre forme verbale sau despre propoziții ) Care exprimă un îndemn , de

 

IDIOLECT

IDIOLÉCT , idiolecte , s . n . ( Lingv . ) Ansamblu al particularităților verbale ale unui vorbitor . [ Pr . : - di -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>