Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VERB
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 105 pentru VERB.
STRĂ - - Element de compunere care formează substantive sau adjective care arată vechimea , originea îndepărtată , depărtarea etc . , verbe care arată intensificarea acțiunii exprimate de verbul de bază sau verbe care arată că acțiunea indică pătrunderea dintr - o parte în alta sau trecerea printr - un
... face , se transmite , se comunică prin viu grai , din gură în gură ; care caracterizează graiul viu , vorbirea ; oral . 2. Care aparține verbului ( 1 ) , privitor la verb , de verb
... înaintea părții de vorbire la care se referă ; fiind vorba de verbe reflexive sau de forme verbale compuse , stă între auxiliar , pron . refl . etc . și verb ) I. ( Cu sens modal ) 1. Chiar , în adevăr , cu adevărat . 2. Pe deasupra , în plus , încă . După ce că e urâtă o mai cheamă și ...
... sufletește de ceva : p . ext . a avea pentru cineva o afecțiune puternică , a iubi pe cineva . 9. Intranz . ( Urmat de un verb la conjunctiv ) A dori mult ca ceva să se întâmple , să se facă sau să fie ; a simți imboldul de a ... Tranz . A înfrâna , a stăpâni , a domina un sentiment , o pornire etc . Abia își ține lacrimile . ( Refl . ) ( Urmat de un verb la conjunctiv în forma negativă ) De - abia se ține să nu râdă . IV. 1. Tranz . A păstra un lucru într - un anumit loc ...
... a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb
... CAUZATÍV , cauzative , adj . Verb cauzativ ( În expr . ) = verb
DURATÍV , - Ă , durativi , - e , adj . ( Despre verbe ) Care arată că o acțiune durează , nu este momentană ; ( despre timpurile verbelor ) care arată că o acțiune este în curs de desfășurare , nu este
... EVENTÍV , eventive , adj . Verb reflexiv eventiv ( Gram . ; în sintagma ) ( și substantivat , n . ) = verb
IMPERFECTÍV , imperfective , adj . n . ( Despre aspectul verbelor ; și substantivat , n . ) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă , fără să indice termenul sau rezultatul
... Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație , prin lipsa afectivității etc . Complement indirect ...
... INFINITÍV , infinitive , s . n . ( Gram . ; adesea adjectival ) Mod nepersonal , considerat drept forma - tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb