Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VÂRF

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 264 pentru VÂRF.

ȘCHIOP

ȘCHIOP , - OÁPĂ , șchiopi , - oape , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea substantivat ) Care are un picior mai scurt decât celălalt ( sau celelalte ) , căruia îi lipsește un picior ; care șchiopătează când merge , infirm sau bolnav de un picior . 2. S . f . Măsură populară de lungime , egală cu distanța de vârful degetului mare până la vârful degetului arătător , când cele două degete sunt îndepărtate la maximum unul de

 

ȚUGUI

... ȚUGÚI , țuguie , s . n . Vârf

 

APICAL

APICÁL , - Ă , apicali , - e , adj . 1. ( Anat . , Med . ) Care este situat la vârful , la extremitatea unui organ . 2. ( Despre consoane ) Articulat prin apropierea vârfului limbii de dinți , de alveole , de bolta

 

BONT

... BONT , BOÁNTĂ , bonți , boante , adj . Fără vârf

 

CÂRN

CÂRN , - Ă , cârni , - e , adj . 1. ( Despre nas , rar despre bot ) Mic , scurt și cu vârful ridicat puțin în sus . 2. Fig . ( Despre obiecte ) Cu vârful strâmbat , îndoit în sus ; p . ext .

 

CREȘTET

... CRÉȘTET , creștete , s . n . 1. Vârful capului ; sinciput . 2. Vârf

 

CROȘETĂ

CROȘÉTĂ , croșete , s . f . 1. Ac lung de metal , de os , de material plastic etc . cu vârful îndoit ca un cârlig , utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat , împletit etc . 2. Unealtă alcătuită dintr - o tijă prevăzută cu o lamă , cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într - o formă de turnătorie . 3. Piesă de oțel de forma unui cui , cu un cap lățit prevăzut cu găuri , utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn . 4. Paranteză dreaptă . 5. ( În arhitectura gotică , în forma croșet ) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat . [ Var . : croșét s .

 

MAMELON

MAMELÓN , mameloane , s . n . 1. Vârful proeminent al mamelei , unde se deschid canalele care secretă laptele ; sfârc . 2. Ridicătură de teren izolată , având de obicei vârful

 

ORTIC

ÓRTIC , ortice , adj . Triunghi ortic ( În sintagma ) = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt

 

PANĂ

... a saltelelor etc . ; p . ext . așternut ( moale ) de pat ( cu pene ) , fulgi etc . ) . 3. Pană ^1 ( I 1 ) de gâscă , ascuțită și despicată la vârf , întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală ; p . gener . toc de scris , condei ; ceea ce servește la scris . 4. Dispozitiv făcut din cotor de ... asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașini , a unor elemente de construcție etc . 2. Partea ciocanului , opusă capului , prelungită și subțiată spre vârf . 3. Bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza ; cordar . 4. ( În sintagma ) Pana căpăstrului sau pană de căpăstru = ștreang ...

 

PINTEN

... PÍNTEN , pinteni , s . m . 1. Obiect de metal în formă de potcoavă , prevăzut cu o rotiță dințată , cu un vârf etc . , pe care călăreții îl prind la călcâiul cizmelor și care le servește pentru a îmboldi calul la mers ; p . ext . lovitură dată ... un pinten ( 1 ) și care susține sau întărește o zidărie , un terasament , consolidează un mal etc . 6. Porțiune de teren care depășește nivelul din jur ; vârf

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>