Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TREABĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 51 pentru TREABĂ.

DARAVERĂ

DARAVÉRĂ , daraveri , s . f . 1. Pățanie ; încurcătură ; bucluc , belea . 2. Treburi , interese ; afaceri ( comerciale ) , negustorie . [ Var . : daravélă s . f . ] - Dare + avere ( după it . dare et

 

DELĂSA

... vb . I . Refl . ( Folosit mai ales la perf . c . ) A dovedi nepăsare , neglijență față de o muncă începută , a abandona o treabă

 

FRATE

FRÁTE , frați , s . m . 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană ( indiferent de sex ) , născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă ; frățâne . 2. Termen familiar , prietenesc , cu care cineva se adresează unei persoane ( indiferent de sex ) . 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești ; călugăr care are acest grad . 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii . 5. ( Bot . ; în compusul ) Fratele - priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor , cu flori purpurii - violacee , care crește prin păduri sau locuri pietroase , umede și umbroase ( Gerranium

 

GOSPODĂRI

GOSPODĂRÍ , gospodăresc , vb . IV . 1. Tranz . , intranz . și refl . A conduce sau a face treburile unei gospodării , ale unei instituții , organizații etc . 2. Refl . și tranz . fact . A întemeia sau a face pe cineva să - și întemeieze o gospodărie ( prin căsătorie ) ; a ( se )

 

GOSPODINĂ

GOSPODÍNĂ , gospodine , s . f . Femeie care se ocupă cu treburile gospodăriei , ale casei familiale ;

 

GRABNIC

... care arată grabă ; care se întâmplă repede , pe neașteptate ; care nu poate aștepta , nu poate întârzia , care trebuie făcut fără întârziere . Mers grabnic . Moarte grabnică . Treabă

 

IMIXTIUNE

IMIXTIÚNE , imixtiuni , s . f . Amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia . [ Pr . : - ti -

 

IMPIETA

IMPIETÁ , impietez , vb . I . Intranz . A interveni în treburile altuia , nesocotindu - i drepturile ; a leza . [ Pr . : - pi -

 

INGERINȚĂ

INGERÍNȚĂ , ingerințe , s . f . Amestec ilegal , intervenție în treburile unei persoane sau în viața unui stat , tinzând la știrbirea libertății și a independenței de acțiune și la impunerea unui anumit punct de

 

ISPRAVĂ

... ISPRÁVĂ , isprăvi , s . f . 1. Faptă , treabă

 

LĂSĂTOR

LĂSĂTÓR , - OÁRE , lăsători , - oare , adj . Care lasă , care amână treburile de azi pe mâine , care își neglijează îndatoririle . - Lăsa + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>