Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUSTIE
Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru PUSTIE.
... PUSTIETÁTE , pustietăți , s . f . 1. Regiune lipsită de vegetație ( și nepopulată de oameni ) . 2. Singurătate , izolare . [ Pr . : - ti - e - ] - Pustiu
... se refugia , a se izola ; a pribegi . 3. Tranz . A părăsi pe cineva sau ceva , a lăsa pustiu
... PUSTIÍT , - Ă , pustiiți , - te , adj . 1. Prefăcut în pustiu
... A deveni sălbatic . 2. Refl . ( Despre plantații , terenuri etc . ) A se părăgini . 3. Refl . ( Despre locuri , ținuturi ) A deveni sălbatic , pustiu , nelocuit , inaccesibil . 4. Refl . ( Despre oameni ) A cădea în sălbăticie , în primitivism . 5. Refl . și tranz . A deveni sau a ...
... ce este sălbatic ; cruzime , barbarie ; brutalitate ; faptă de om sălbatic , crud , brutal . 2. Stare a naturii nelucrate , netransformate de mâna omului . 3. Loc pustiu , neumblat ; pustietate . 4. Izolare de lume , singurătate . 5. Prima perioadă din istoria societății primitive , care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și ...
... SĂLBĂTICIÚNE , sălbăticiuni , s . f . 1. Animal sălbatic . 2. Loc sau ținut sălbatic , pustiu
... la sine ; necultivat , nealtoit . 3. Care este creat de natură , fără intervenția omului ; natural ; lipsit de artificiu , de rafinament ; frust . 4. ( Despre ținuturi , locuri etc . ) Pustiu , nelocuit , neumblat ; lipsit de civilizație . II. 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare ...
... singur ( 1 ) ; starea celui care trăiește singuratic ( 1 ) ; spec . izolare morală . 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar ; loc pustiu
... vide , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre un spațiu ) Care nu conține nimic ; care nu conține aer sau alt gaz ; care nu este ocupat , locuit ; pustiu