Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NODUL
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 43 pentru NODUL.
BÓLFĂ , bolfe , s . f . ( Pop . ) Nodul , umflătură produsă , de obicei sub piele , de o lovitură sau de o
BUBÓS , - OÁSĂ , buboși , - oase , adj . 1. Cu bube , plin de bube ; buburos . 2. ( Despre plante , fructe ) Plin de umflături , de noduri , de crestături , de excrescențe . - Bubă + suf . -
BUCLÉ , bucleuri , s . n . , adj . invar . 1. S . n . Țesătură de bumbac , de lână , de fibră sintetică etc . , cu aspect buclat . 2. Adj . invar . ( Despre fibre și țesături ) Cu firul creț sau cu noduri . 3. S . n . Fir
BÚTURĂ , buturi , s . f . ( Reg . ) 1. Butuc ( 1 ) ; buturugă . 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte , care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc ; ciot . 3. Trunchi scorburos ; butoarcă . [ Var . : bútur , búture s .
... CANDELÍȚĂ , candelițe , s . f . ( Mar . ) Nod
CARIOFILACÉE , cariofilacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante dicotiledonate , cu noduri pronunțate pe tulpină , cu frunze înguste , cu flori hermafrodite dispuse în inflorescențe și cu fructe capsule ; ( și la sg . ) plantă din această familie . [ Pr . : - ri -
... și f . Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri , de mărunțișuri , care face mici șmecherii . 2. Persoană care dă importanță fleacurilor ; persoană care caută nod
CIOTURÓS , - OÁSĂ , cioturoși , - oase , adj . ( Despre copaci , lemne , obiecte de lemn etc . ) Cu multe cioturi sau noduri ;
... CÓPIL^2 , copili , s . m . 1. Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante , din primul nod . 2. Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii , la stâlpul ușii sau al porții . COPÍL^1 , copii , s . m . 1 ...
DEZNODÁT , - Ă , deznodați , - te , adj . 1. ( Despre noduri , ațe , sfori etc . ) Dezlegat , desfăcut . 2. Fig . ( Fam . ; despre corpul omului sau despre oameni ) Înalt și slab ; deșirat . 3. Fig . ( Despre gânduri , imagini , stil etc . ) Lipsit de concizie , fără șir ;
DIAGONÁL , - Ă , diagonali , - e , s . f . , adj . I. S . f . 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri ( sau vârfuri ) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite . 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr - o stație , pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta . 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele . II. Adj . Care unește vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite ; care este în formă de diagonală ; curmeziș ; cruciș . [ Pr . : - di -